Ştiu că nu e sănătos, dar e gustos şi din când în când poftesc la ficat. Şi desigur, să fie în sânge sau vreo delicatesă. În sânge, e uşor de făcut şi ştie oricine. Cu delicatesele e mai provocator.
Astăzi mi-am completat lista de vreo 30 de feluri de chiftele cu încă o reţetă: chifteluţe de ficat.
Ingrediente:
250 g de ficat (mărunţit din cuţit sau dat prin maşina de tocat sau la robot)
1 morcov mediu ras fin
1 ceapă mare tocată cât mai mărunt
1 căpăţână mică de usturoi, pisată
1 ardei gras roşu, mic
1 sfeclă roşie rasă fin
1 lingură de ţelină rasă fin
½ legătură pătrunjel
1 ou crud
1 chiflă muiată (în lapte)
Mirodenii: sare, piper, nuşcoară, cimbru, boia.
Legumele se amestecă cu ficatul, oul, pâinea sfărâmată. Dacă vi se pare prea lichidă compoziţia (ficatul are o textură foarte diferită de a cărnii), mai adăugaţi un pic de pesmet. Formaţi bile sau fursecuri din compoziţia de mai sus pe care fie le puteţi prăji, fie le puteţi da la cuptor într-o tavă termo-rezistentă unsă cu ulei. Puteţi servi alături de o salată de sfeclă roşie, ca să păstraţi culorile.
Lebăr de Crăciun
Nu ştiu alţii cum sunt, dar pentru mine, sărbătorile de iarnă nu au gust dacă nu e şi un pic de lebăr/ pateu de porc sau de curcan.
750 g ficat (porc sau curcan)
½ cap de porc
2 cepe
3 morcovi
½ ţelină
Mirodenii: piper boabe şi măcinat, ienibahar, frunză de dafin, cimbru, tarhon, rozmarin (ramuri)
Se pune capul de porc la fiert. Se schimbă prima apă şi se continuă fierberea (se pune în altă apă care clocoteşte), spumuindu-se ori de câte ori e necesar. Când nu se mai formează spumă, se adaugă un ram de rozmarin, unul de tarhon, unul de cimbru, foile de dafin, boabele de piper şi de ienibahar. Când carnea este fiartă (aproape se desprinde de pe os), se adaugă ceapa, morcovii şi ţelina. Atunci când carnea se desprinde de pe os se scoate jumătatea de cap din oală şi se lasă să se răcească. Când s-a răcit suficient, se desprinde de pe os, carne, şorici, grăsime.
Dacă doriţi să urmaţi reţeta clasică şi dispuneţi de intestin inferior curăţat, atunci daţi prin maşina de tocat cu sita mică, ficatul şi după aceea carnea fiartă, dregeţi de sare, piper, cimbru, umpleţi intestinul şi fierbeţi (cu foi de dafin, boabe de piper, cimbru).
Dacă vă mulţumiţi cu un pateu, atunci trebuie să fierbeţi într-un vas separat sau la abur ficatul, (dacă îl fierbeţi clasic, încercaţi să puneţi şi un pahar de lapte şi unul de coniac sau vin în această apă), daţi de două trei ori prin maşina de tocat cu sita mică, ficatul şi carnea. Dregeţi de sare, piper, cimbru . Adăugaţi din supa rămasă după fierbere şi amestecaţi până se obţine o pastă omogenă. Puteţi adăuga şi ceapă crudă tocată fin.
Şi fiindcă îmi place enorm noua reţetă, la iarnă o să pun şi o sfeclă roşie mică, pentru o colorare mai frumoasă.
Un pateu de calitate e unul dintre ingredientele de bază pentru muşchiul Wellington, iar de Anul nou puteţi să folosiţi ce a rămas din lebărul/ pateul de Crăciun pentru a vă uimi oaspeţii cu un preparat inedit.
Ficat de pasăre la tavă
1 caserolă de ficat de pasăre
½ cană lapte
Opţional o ceaşcă de coniac/ vin
2-3 linguri de ulei
Mirodenii: piper boabe, ienibahar, frunze de dafin, cimbru, rozmarin (ramuri).
Ungeţi o tavă termo-rezistentă cu ulei. Presăraţi câteva foi de dafin, ramurile de cimbru şi rozmarin pe tavă. Adăugaţi bucăţile de ficat de pui, spălate bine şi turnaţi jumătatea de cană de lapte. E gata când s-a evaporat tot lichidul şi ficatul începe să se rumenească. Se poate face şi în tigaie, pe aragaz, dar nu e la fel de gustos.
Drob
Pentru unii drobul e coşmarul pascal, pentru mine e deliciu. Însă într-adevăr, are meremetul său şi e mâncare cu dichis, altminteri e groaznic. (Am aflat cu stupoare că poate fi şi oribil.) Mie personal îmi place făcut cu ficat de pui/ curcan, cel mult vită, batâr jumi-juma cu cel de miel, căci dacă aţi luat un miel întreg, trebuie mâncat şi ficatul.
1 kg ficat
500 g măruntaie (rinichi, splină, inimă, de miel sau de pasăre)
500 g carne de pe burta mielului – porc dacă sunteţi mofturoşi
4-5 ouă crude
Opţional vreo 3 ouă fierte tari
3-5 legături de ceapă verde
2 legături usturoi verde
1 legătură mărar
1 legătură pătrunjel
Piper măcinat, sare, cimbru, oregano, nucşoară
Musai un prapur de miel
Carnea, măruntaiele şi ficatul se dau prin maşina de tocat, pe sita mare. Se amestecă cu ceapa, usturoiul, mărarul şi pătrunjelul tocate cât se poate de fin, cu n-1 ouă şi mirodeniile. Se gustă de sare. (cât mai puţină sare, altminteri se întăreşte ficatul).
Într-o tavă termorezistentă unsă cu ulei, se pune prapurul, astfel încât marginile sale să depăşească pe cele ale tăvii şi să atârne. Se răstoarnă în interior amestecul de carne şi ceapă, se pun în interior şi ouăle fierte – dacă doriţi. Fiind o mâncare intens ritualică, se pot pune şi unul-doi cârnaţi afumaţi sau fâşiuţe de kaiser. Se închid marginile prapurului, astfel încât să acopere toată suprafaţa drobului şi se unge peste cu ultimul ou bătut bine cu un strop de apă. (În cazul în care chiar detestaţi mielul şi vederea prapurului vă ofensează sensibilităţile delicate, puteţi pune peste amestec nişte fâşiuţe de şuncă tip panceta şi nu mai ungeţi cu ou.) Se coace, dar fără a se usca. Drobul e bun dacă e zemos. Dacă s-a uscat, devine sacrificiu inutil.
Dacă sunteţi preocupaţi şi de raportul carne – vegetale, mai scăpaţi şi ceva morcovi, ţelină, sfeclă roşie, în ce rapoarte doriţi domnievoastră.
Citiţi şi
Cum arată dieta pentru sănătatea inimii (după cardiologii elvețieni)
7 idei de mic dejun delicios și răcoritor pentru diminețile verii
Alimentația în ritmul anotimpurilor
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
