“Căruță, Dacia, motocicletă în pană. În urmă cu 32 de ani, eram pe drumul de întoarcere de la mare.
Pe drumul de întoarcere de la mare, una dintre motocicletele din grupul nostru, o Jawa 350 (motocicleta din poza de mai jos), a avut explozie la o anvelopă. Nu a căzut nimeni. La anvelopă apăruse o mare tăietură, pe suprafața de rulare. Ca să putem continua drumul, ne-am “mobilizat” cu toții în căutarea unei bucăți de sârmă, pentru a fi “cusută” anvelopa. Cameră de rezervă exista și, de asemenea, pompă.
După ce a fost “reparată” anvelopa, s-a făcut schimb de motociclete, prietenul cu Jawa fiind cu soția lui au trecut pe un CZ și am trecut doi băieți pe Jawa, ne-am asumat riscul cu anvelopa cusută. La 20-25 de km, ne opream să refacem cusătura, trebuia să înlocuim sârma pentru că se tocea, (în foto este una dintre acele opriri).
La fiecare oprire se scotea anvelopa și se trecea la refacerea cusăturii. Mugurel, cel din foto cu mâinile pe anvelopă, în timp ce se uita la sârma care trebuia înlocuită, la un moment, gânditor, a spus “Uitați, fraților, ce am ajuns să facem la un trei jumate.” Trei jumate se referea la capacitate 350 cmc, pe atunci, în România, 350 însemna o motocicletă mare, capacitate cilindrică mare, 350 însemna cea mai mare capacitate cilindrică a motcicletelor Est în doi timpi.
La una dintre opririle pentru refacerea cusăturii, a apărut pe sensul opus un motociclist cu un ETZ verde 250, fără să îi facem noi semn să oprească, a oprit, a venit la noi, s-a uitat la problema pe care o aveam și a spus să mergem la el acasă în localitatea Căzănești pentru că ne dă o anvelopa bună să ne continuăm drumul. Și așa s-a întâmplat: a lăsat ce treburi avea în direcția în care se îndrepta inițial, s-a întors din drum și a mers cu noi la el acasă. Am băgat Jawa în curte, am înlocuit anvelopa, am vrut să plătim, nu a vrut bani, i-am mulțumit și a rămas că i-o vom da înapoi când trece prin București.
Acel ETZ era o raritate în România anului 1988, aproape sigur nu doar în Căzănești, ci și pe o zona întinsă era unicul proprietar de ETZ. Poate azi cineva își amintește de acel motociclist din Căzănești cu ETZ, dacă va citi această poveste și poate chiar să putem lua legătură cu el. (Azi sunt multe tipuri de motociclete pentru pasionații de adrenalină. Atunci adrenalina venea din alte surse. Să ai motor era ceva de vis. Azi se încheie infinit mai multe contracte vanzare cumparare după câți motocicliști se pot vedea pe același drum spre mare…)
Am repornit la drum, ne prinsese noaptea și iar ne-am oprit. Pe sensul opus era un alt motociclist cu motocicletă în pană , un MZ “gât de lup”. Cel mai priceput la motoare din grupul nostru s-a ocupat de MZ-ul celui rămas în pană, platini, bobină de inducție, condensator… încercare pentru reparație pe drum, la lumina unui felinar din nu mai știu ce comună. Trecuse aproape o ora de când nu se reușea pornirea MZ-ului întâlnit pe șosea, nici unul dintre noi, nici fetele, nu au spus să-l lăsăm și să plecăm. Era miezul nopții.
În liniștea aceea din miez de noapte, se auzeau troncăniturile cheilor și pe ici-colo vocile noastre, fetele și-au ales câte o bancă din fața caselor aflate în zona, pe care s-au întins, din când în când se mai ridicau și făceau mișcare, șoseaua devenise pustie, nu mai trecea nicio mașină.
După mai mult de două ore, victorie! A pornit MZ-ul acelui străin, ne-am urat Drum Bun, ne-am urcat pe motociclete și ne-am continuat drumul spre București. În București, am intrat dimineața în jurul orei 5 (plecați din Constanța în jurul orei 14 ).
Nimeni nu-și dorea să rămână în pană pe șosea, dar niciunul dintre noi nu s-a “plâns”, nici fetele, a doua zi, pentru timpul îndelungat petrecut pe drumul de întoarcere. Nu doar că nimeni nu s-a plâns, eram veseli și încântați pentru întreaga călătorie moto dus-întors. Cred că eram cam nebuni. Unii dintre noi am rămas cam nebuni și azi. Ne-am odihnit și ne-am revăzut în următoarele zile cu aceeași bucurie să fim pe motociclete.”
Poveste trimisă de Cristian Dobrescu,
domnul care pe 23 martie 2018, trimitea pe adresa redacției poza de mai jos cu titlul: Anul 1955, anul 2015. Acelasi motociclist, aceeași soție, aceeași motocicletă.
Ne-a plăcut până și ordinea: întâi soția, apoi motorul. 🙂
Citiţi şi
Lăcrămioara DIOR – noroc și eleganță
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
