Orice lecție la școală, indiferent că-i de predare-învățare, recapitulare sau evaluare, începe cu o etapă de captare a atenției. Cel puțin teoretic! E destul de ușor să înțelegem de ce specialiștii în pedagogie și didactică au stabilit acest lucru, pentru că fără o clasă atentă, fără un public atent, mai bine îți iei catrafusele și pleci, e o lecție pierdută!
Măcar din punctul ăsta de vedere mai-marii culturaliști ai zilelor noastre ar trebui să fie indulgenți față de ambasadoarea Zilei Naționale Constantin Brâncuși.
Pentru că în anul 2020 după Hristos captarea atenției nu mai este nici ea ce a fost odată. Vai! Nu mai are gustul de odinioară.
Vorba unei doamne profesor dragă mie, vor fi și evenimente culturale pentru publicul avizat, deci fără grijă.
Dar ce facem cu publicul ăstălalt? Care-i mareee și care, să-mi fie cu iertare, nu-i format doar din tineri inculți, ci și din oameni mari la fel de inculți.
Și oamenii ăștia mari zbiară că le este mânjită cultura cu o astfel de ambasadoare. Vai! Lăsând deoparte alte teorii conspirative puse pe seama alegerii Irinei, din punctul meu de vedere este o alegere bună pentru captarea atenției publicului de azi.
Ce? Nu vă place publicul de astăzi? Păi, dacă nu vă place, vă rog să vă închideți televizoarele, rețelele social-media și să le puneți în brațe copiilor voștri CĂRȚI. Aaa, și să citiți împreună cu ei, să-i culturalizați, astfel încât atunci când apare vreun Pleșu pe o scenă să leșine de admirație.
Nu, este imposibil să-i mai atragi pe tinerii de azi cu prelegeri. Este prea târziu, ei deja vorbesc, se exprimă altfel, gândesc altfel, sunt motivați de cu totul alte lucruri comparativ cu cele care v-au făcut pe voi, zbierătorii culturali, atât de culți, frumoși și sensibili.
Este un atac la firea sensibilă la cultură a tinerilor noștri! Wow, trăiți într-o bulă? Tinerii de azi nu-s tinerii studenți eminenți la nu știu ce universități prestigioase, care dau interviuri sclifosite în ziare respectabile, nu, tinerii de azi sunt tinerii cu care te întâlnești pe stradă, pe care-i vezi în fața blocului, în tramvai, tineri care n-au auzit de Brâncuși, tineri care au auzit de Rimes și care, prin asociere acum, vor auzi și de Brâncuși. Simplu.
Irina Rimes își va face lecțiile, va citi despre Brâncuși, da, se va informa, sunt convinsă că nu-i atât de tută încât să nu rețină ceva din opera Brâncuși. Fără grijă, nu se întoarce nimeni în mormânt, nu va crăpa în două Coloana Infinitului, vom supraviețui cu toții acestui măcel cultural. Acestei zile.
Și nu înțeleg ce mai vreți? Ce pretindeți, ca după ani și ani de nepăsare, ani în care copiii voștri nu v-au văzut cu o carte în mână, ani în care au asistat la discuții departe de a fi culturale, în care nu v-au văzut ascultând-o pe Eugenia Vodă discutând cu diverși profesioniști, ci privind și ascultând hipnotizați pe alte canale, alte emisiuni. Ce vreți? Știți vorba aia: culegeți ce ați semănat. Copiii ăștia nu s-au născut atât de proști încât acum să aibă nevoie de o ambasadoare culturală fără studii în domeniu, fără cunoștințe, fără, fără, fără. Nu, erau curați ca lacrima. Cu o capacitate de absorbție ca a unui burete, dar aruncat, uitat într-o troacă de porci.
În fine, partea bună e că nu vă ia nimeni cultura din cap și din inimă, trăiți-o acolo fără grijă, apărați-i pe copiii voștri dându-le de citit tratate de specialitate, duceți-i la expoziții, e în regulă, nu vă oprește nimeni, nu vă obligă nimeni să o ascultați pe Rimes, știți unde-i Târgul Jiu, unde-i Parisul, știți foarte bine întreaga operă a lui Brâncuși, cunoașteți și alți oameni cu care puteți discuta despre valoarea, semnificația ș.a.m.d. operei lui Brâncuși, e okay, aveți alternative.
Însă pe ceilalți lăsați-i în pace! Nu-i puteți ajuta, nu le faceți rău! Am fost prin licee, am cunoscut adolescenți în activitățile de voluntariat, și cu părere de rău vă spun că UNII tineri eminenți, unii dintre tinerii care se consideră mânjiți de această ambasadoare incultă, nu-i ajută pe ceilalți, nu se coboară la nivelul lor. Fac paradă cu cunoștințele lor la diferite manifestări și în interviuri, însă nu-și împărtășesc cunoașterea cu cei care, văd acum tot din indignarea lor, au mare nevoie de ea. Nu i-am văzut o clipă să le vorbească fără aroganță, să nu-i jignească, să nu-i excludă, să le explice diferite lucruri pe care ei le știu, cu înțelegere, cu toleranță măcar, dacă nu cu iubire față de învățătură. Nu.
Și de proști cine să aibă grijă?
Pe Simona o găsiți și aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Brâncuși: Eu mă hrănesc printre străini ca la Gorj
Visează, gândește și acționează – deschide-ți o afacere!
Ce pierdem de când nu mai citim
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
