Necazul e că nu e vorba despre saltimbancul ăsta fugar, ajuns în sfârșit la închisoare. Nu despre această generație de gherțoi imaturi care au furat până la delir, lăsând în urmă comunități mutilate, împărțite între opulența de neam prost și sărăcia cea mai cruntă.
România e o țară cu milioane de refugiați economic, alungați în exil de creaturi ca recentul încarcerat. Vinovăția însă nu vine doar de la vârf, ci mai ales de la bază.
Grataragiul gargaragiu care închide orașe după cum îi bate vântul prielnic în mustață nu e singur. Sunt milioane de alți cetățeni cu același orizont și aceeași înțelegere a vieții. Diferă doar gradul de fărădelege până la care poate să acceadă fiecare.
Dar structural, moral sunt la fel. România nu o să fie altceva decât o oază pentru infractori prinși sau încă în pronunțare (Justiția românească – ce glumă proastă!) câtă vreme hoții la drumul mare vor trece drept băieți deștepți, câtă vreme hoția va fi socotită virtute.
Restul e un carusel de nume proprii – rădăcina răului e cultura și civilizația noastră de penitenciar, care durează de veacuri, n-a apărut acum treizeci de ani și nici nu va trece după ce ne vor mântui heirupiștii de azi, care vor și ei un loc de muncă la stat.
Ar fi drăguț să fim în stare să dăm o societate, dar iată că nu suntem, nu avem nici educație, nici orizont, majoritatea care votează (lehamitea absenteiștilor grațiază, de facto, această fire) nu se simte rușinată de vocabularul dăncilelor și caracterul tăricenilor. Dimpotrivă, îi admiră – ar vrea și ei așa.
Despre asta e vorba, abandonați-vă iluziile: majoritatea nu dorește o țară în care să se trăiască după lege, ci după tocmeală, după relații, după privilegii moștenite sau dobândite prin rapt. Doar pentru că minoritatea a ajuns la disperare și e isterică – asta nu o face majoritate.
Ăsta e visul românesc – corupția în deplină inocență, fiindcă n-ați văzut până acum mare pungaș care să-și toarne cenușă-n cap sau căruia pușcăria să îi fi deranjat ceva din fibra infracțională. La noi în cap mai suntem și nevinovați.
Caricaturile astea care tronează peste țară sunt consecința logică a piramidei de interese, combinații, contracte și mână-n mână de sub ele.
Citiţi şi Pe gustul imbecililor
Consecința lui merge-și-așa, rezultatul firesc al bugetarilor care-și trec viața între zilele de salariu simulând munca, al profesorilor care, în plin avânt tehnologic global, au rămas la abac, consecința instituțiilor populate de incompetenți și nășici și cumetri și amante, consecința directorilor și directorașilor care se bucură de funcție, de la locul de parcare rezervat până la vacanțele pe banii publici, să fie primit. Consecința lui Doamne-ajută și a tuturor lașităților noastre comune.
Vestea proastă deci e că Mazăre & Dragnea suntem tot noi, chiar și cei care am girat doar prin plata taxelor și impozitelor acest stat deloc paralel, mafiot și greșit.
Să-l stăpânim sănătoși, că dacă ne îmbolnăvim scapă oricum doar cei care au cum unge mecanismele salvării.
În România, oamenilor cinstiți li se mai spune și așa: proști. De la asta pleacă totul și la asta se întoarce mereu totul.
Toate celelalte sunt detalii.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Jurnal de Arizona: Dragă singurătate
Jurnal de Arizona – Femeia care îmbrățișează cactușii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
