Am vizitat-o pe bunica-mea de Bobotează, ca în fiecare an. Am luat şi căţeua după mine să facă puţină mişcare; ce-i drept, seamănă cu mine, puţin mai rotunjoară. Ne aşezăm la masă, conform tradiţiei, şi reluăm activitatea de Sărbători: sarmale, fripturi şi alte cele. Bunica-mea era îmbrăcată frumos şi m-a cam certat că am adus şi câinele. Preotul se anunţase anul ăsta mai repede, aşa că trebuia să o izolăm pe biata Liuba, popofobă de fel.
N-apucăm să terminăm bine farfuria cu sarmale că, hop, apare dascălul în uşă cu niscaiva hârtii în mână. Mă bag repede sub masă să ţin câinele şi o aud pe bunică-mea: „Ce-s hârtiile astea? Semnaţi aici, vă explică preotul când vine”. Femei de treabă şi cu credinţă întreagă, bunică-mea şi soră-să îşi caută repede ochelarii, nu găsesc decât o pereche, o schimbă de la una la alta, pun mâna pe pix şi semnează de zor. Câinele hârâie sub masă, mârâi şi eu tot de acolo: „Ce semnezi, mata, fără să ştii?” „Ei, lasă, maică, vine preotul acum şi ne explică”.
În câteva minute apare şi preotul: „Sfinţească-se, în numele Tatălui…” „Părinte, ce-am semnat aici? Vrem să modificăm Constituţia, doamnă, să fie specificat clar că o căsnicie se întemeiază între o femeie şi un bărbat, că asta e voia Domnului. E un mare pericol ce ne paşte: să se legalizeze căsătoria între persoane de acelaşi sex. Aţi vrea să se întâmple aşa ceva? Să se poată căsători şi adopta copii?” Bunica-mea şi mătuşa se uită una la alta şi, într-un final, răspund în cor: „Nuu, părinte. Cum…”.
Pleacă popa, ies de sub masă şi bunica se aşază repede pe pat. „Stai jos! Că aşa e obiceiul. Să stai jos când pleacă preotul ca să se mărite fetele”. Auzi, mamaie, şi dacă eram lesbiană? Degeaba te mai aşezai.
Apare şi mama pe uşă. „Ce liste aveau ăştia în mână? Sute de semnături. Pentru ce erau?”. „Ce să fie, mama, petiţie pentru modificarea Constituţiei, să nu se căsătorească homosexualii între ei.” „Ei, na, asta e grija lor. Le-au luat finanţările şi acum ce s-au gândit. Să se răzbune şi ei cumva”.
Terminăm sarmalele şi plecăm într-un final acasă. Încă sunt mind-fucked, aşa că intru pe google: petiţie pentru familia formată între soţ şi soţie. Găsesc un şir de articole şi o anume Coaliţie pentru Familie, un site pus la punct cu secţiune pentru „Semnează petiţia” şi secţiune pentru „Donează”. Aflu că e vorba de mai multe ONG-uri în cârd cu BOR care militează pentru importanţa familiei şi ne explică ei cât de mult contează ca un copil să crească într-o familie cu mamă şi tată, cât de străluciţi sunt copiii crescuţi astfel, feriţi de toate „boalele şi necazurile”. Văd negru în faţa ochilor şi mi-aduc aminte de ororile din orfelinate, văd rapoarte cu sute de cazuri de femei abuzate şi apoi văd dascălul cu jde mii de semnături în mână. Băieţi dăştepţi! 2 în 1: O sfinţeală, un ban cinstit, o semnătură!
Din câte ştiu, sunt hetero, din câte ştiu, nicio propune pentru legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex nu a trecut mai departe. N-am ieşit în stradă şi n-am militat niciodată pentru drepturile LGTB. E un subiect care nu m-a atins niciodată direct. Ştiu doar că am avut un şef gay pe care l-am respectat pentru felul său de a fi, pentru o educaţie desăvârşită şi nu văd de ce el nu ar putea fi căsătorit; nu văd ce i-ar lipsi ca părinte. Am avut un coleg ce şi-a dorit să se exprime out of loud şi nu văd de ce nu ar putea face asta. Ştiu foarte puţin, probabil, şi dacă ar fi să militez pentru ceva, aş milita pentru abolirea prostiei, aş milita pentru o societate capabilă să ia propriile decizii fără să fie influenţată de Biserică. Aş milita să nu mai fim luaţi de proşti…
La două zile distanţă, mama se întoarce de la serviciu. „Au ajuns ăştia cu semnăturile şi la birou. O colegă împărţea foi de zor prin birou. Le-am fugărit de acolo. Ce naiba? Asta e grija lor? N-avem nicio altă problemă decât homosexualii. Asta ne omoară pe noi. Ştii ceva, mamă? Nici eu nu mă dau în vânt după homosexuali, dar pentru ce toată mascarada asta?”
Mama nu se dă în vânt după homosexuali, dar nici nu semnează petiţii fără rost. Mama este inteligentă! Fii ca mama!
Pe Simona o găsiţi întreagă aici.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
