Despre infidelitate s-a tot scris și se scrie în continuare. Cu toții avem în jur un exemplu de cuplu care se confruntă cu această problemă. Și știm cu toții că acest „fenomen” poate apărea din diferite motive, niciodată justificate, doar folosite ca paravan pentru propria slăbiciune.
Cum rămâne însă cu fidelitatea?
Definiția din dicționar a termenului este: „Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință.” Cu „statornicia în convingeri” nu pot fi de acord pentru că, de multe ori, convingerile pot fi greșite și e mai bine să fie schimbate, însă cu celelalte, da.
Cum ar fi dacă, în loc să raportăm fidelitatea la cuplu, am raporta-o mai întâi la propria persoană? Adică să ne fim nouă întotdeauna fideli, mai ales în sentimente și în atitudine. Și apoi să luam cu noi în relație această fidelitate ca pe o calitate și să o dezvoltăm. Practic, am anula termenul „infidelitate”. Pentru că, dacă reușești să-ți fi fidel ție însuți, nu vei mai fi niciodată nevoit să minți sau să ascunzi nimic, nici măcar propriile gânduri. Nu vei mai fi nevoit nici să dai vina pe alții pentru propria slăbiciune (în cele mai multe cazuri de infidelitate, vinovații sunt ispitele sau partenerii, niciodată persoana care a ales să fie infidelă). Și atunci, fidelitatea va fi tot timpul o alegere, cel mult un compromis (așa cum sunt multe alte compromisuri benefice pe care le facem în orice relație) și niciodată o constrângere.
Am dat peste o carte interesantă scrisă de Alain de Botton, „Cum să ne gândim mai mult la sex”. Știu, sună ca un ghid care să-ți prezinte niște ponturi despre subiect, însă cartea e „pontoasă” cu privire la relații în general.
Autorul ne face pe scurt o istorie a evoluției mariajului și a adulterului ca să aflăm cum s-a ajuns ca în ziua de azi, căsătoria să însemne o luptă cu sinele pentru a rămâne fidel/ă. Și, contrar așteptărilor, soluția pentru o căsnicie fericită pare simplă: înlocuirea jurămintelor clasice (la cei ce le fac, la noi, înlocuirea așteptărilor) cu unele mai realiste: „Promit să fiu dezamăgit de tine și numai de tine. Promit să te fac pe tine unicul depozitar al regretelor mele în loc să le împrăștii în stânga și-n dreapta printr-o mulțime de aventuri și o viață de promiscuitate sexuală.” (Alain de Botton, „Cum să ne gândim mai mult la sex”, pag.123).
Corelată cu perioada pe care societatea zilelor noastre le-o acordă tinerilor înainte să fie integrați ca adulți, cea de adulți emergenți, în care prioritară este dezvoltarea identității, explorarea și experimentele, și în care se presupune că se pregătesc pentru marea provocare a relațiilor stabile și a deciziilor asumate, declar salvate de la eșec relațiile generațiilor ce vor urma!
Destul de încurajator, nu?
Guest post by Alina
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
