Fericită? Nu azi…

10 July 2014

Dana CarastoianAm plecat de acasă la 18 ani, învârtindu-mă. Eram un taifun de om, distrusesem cumva totul în urma mea, orice punți, nu puteam privi înapoi de teamă ca nu cumva să văd maldăr scândurile lor prăbușite, să calc în vreo așchie și să nu mai pot păși înainte. Mi-am pus ochelari de cal și am ținut bine de ei, dar nu mi-am dat seama că n-am și forța acestuia.

Am trântit atât de tare toate ușile după mine încât le-am scos din balamale. Mi-am spus că nu mai am nevoie de niște amărâte de chei, atâta timp cât visele mele pot să spargă lacăte. M-am grăbit să trec peste cât mai multe praguri cu șireturile mereu dezlegate și două picioare stângi, pentru că am sperat mereu că voi găsi ziua de mâine împachetată cu fundă roșie pe covorașul de la intrare.

Nu m-am oprit niciodată să-mi spun că sunt fericită. Chiar atunci, în acel moment, și nu altul. Să mă fi așezat pe o treaptă prăfuită dintr-o scară de bloc bântuită de chicotelile adolescenților curioși, să respir aerul îmbâcsit și să-mi las ochii să se închidă sub raza de soare din crapătura geamului. Să-mi cuprind fruntea cu ambele palme, să-mi frec ochii și să-mi spun că aia e. Că fix așa arată fericirea, că o port frumos și mi se potrivește atât de bine, că așa arată pomeții mei când îi ridică sufletul până la urechi.

bonjour

Eu habar n-am avut cum să trăiesc clipa și știți că sunteți multe ca mine care ați ucis prezentul din fașă, pentru că v-ați dorit prea repede să vă vorbească. Ați dat foaie după foaie cât mai repede ca să ajungeți la cuvântul de încheiere și nu ați văzut că ați pipăit “happy ending”-ul cu buricele propriilor voastre degete. Dacă nu învățăm să ne oprim din când în când la punct și să îl privim cu ochii larg deschiși, o să căutăm mereu fericirea printre rânduri. Și știm cu toatele că acolo nu e nimic altceva decât un spațiu gol.

Și tu poți scrie pe Catchy! :)  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro. 



Citiţi şi

Orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă

La un pas de infidelitate

Ultima șoaptă de zăpadă, întâiul gând de ghiocel

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. dan gh recheşan / 10 July 2014 13:29

    am avut(după lecturare, nu aiurea-n tramvaiu nouă) oareşce senzaţii de deja-vue dar în sens bun, parcă am mai citi aşa ceva de autoare sau invers, textul descifra o autoare similară, sau “pohehetic” spus:
    sub argintiu halou de lună,
    hai să ne fericim împreună!
    un fel de bonjour tristesse vă las cheia şi ies.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro