Poate știați, poate nu, dar pe lângă creierul din cap mai avem unul, descoperit pe la începutul secolului al XX-lea, creierul abdominal sau sistemul nervos enteric, care produce peste 30 de substanțe chimice cu rol în transmiterea influxului nervos, printre care și serotonina – hormonul fericirii. Deci, da, fericirea trece prin stomac! 🙂
Să vedem așadar ce e cu creierul ăsta abdominal și vă promit că nu va fi greu de înțeles. Ce Dumnezeu, suntem niște femei inteligente și informate, nu? 🙂
- creierul enteric conține 100 de milioane de neuroni (mai mulți decât se află în măduva spinării ori în sistemul nervos periferic!), are ca funcție digestia, și, acum e-acum, produce peste 90% din substanța-cheie pentru buna funcționare a organismului nostru – serotonina. Nivelul de serotonină influenţează dispoziţia, hrănirea, somnul, comportamentele reproductive.
- creierul enteric poate opera în mod independent și autonom, deși comunică în mod normal cu sistemul nervos central prin intermediul nervului vag (pneumogastric) și cu sistemul nervos simpatic prin ganglionii paravertebrali. Nervul vag este cel mai lung nerv din organism cu rol în deglutiție (înghițire), în vorbire (controlează activarea mușchilor din jurul corzilor vocale) și de comandă a viscerelor din torace și abdomen.
- este capabil să aibă reflexe și să acționeze ca un centru de integrare separat, în absența semnalelor primite de la sistemul nervos central.
- menține mediul biochimic la un un pH optim pentru diversele sucuri și enzime digestive.
- conține și celule de susținere similare cu astrogliile în formă de stea din creier și măduva spinării. Aceste „steluțe” creează o barieră de difuzie în jurul ganglionilor ce înconjoară vasele capilare, similară cu bariera hemato-encefalică a vaselor cerebrale, mențin echilibrul ionilor în afara celulei, asigură nutriția țesutului nervos și repară creierul în urma unor procese patologice.
- în cazul în care pătrunde în corp un virus sau o bacterie, sistemul imun intestinal secretă diverse substanțe inflamatorii ce vor acționa ca declanșatori pentru creier provocând reflexul de vomă sau diareea.
Acum, după lecția de anatomie și fiziologie, să tragem o concluzie simplă: dacă cele două creiere nu cooperează permanent, va fi haos în intestine și suferință în cap. Deci e limpede că, îmbunătățind calitatea florei intestinale, ne putem simți mai bine nu doar fizic, ci și emoțional.
Și cel mai bine simțim legătura între cele două creiere în perioadele de stres. Senzațiile de „fluturi în stomac” (nu ăia de amor) sau de „gol în stomac” (nu ăla de după un sărut) sunt rezultatul fugii sângelui din organele digestive ca parte a răspunsulului de „luptă sau fugi” trimis de creier. Acest reflex va declanșa secreția grelinei, hormonul răspunzător de senzația de foame, de reducerea stresului și a anxietății. Când suntem stresați, ne este foame, remember? Și când iubim, cum naiba reușim, totuși, să trăim doar cu aer, apă și dragoste?… Domnilor cercetători, vreun răspuns, ceva? 🙂
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
