De la o vreme, o opinie tot mai vehement susţinută în revistele glossy de profil e aceea că femeile sunt frumoase. Pentru sceptici, este oferită şi o explicaţie suplimentară, anume că fiecare femeie e frumoasă în felul ei, ceea ce vrea să însemne că, dacă tu nu sesizezi frumuseţea respectivă, nu înseamnă că ea nu există, ci doar că eşti limitat şi nu ai capacitatea de a o depista.
Personal, aş dori să îmi exprim dezacordul cu privire la eroarea gramaticală implicită în această afirmaţie. De ce? Simplu: dacă femeile sunt frumoase, nu mai este necesar ca acest adevăr să fie menţionat. Fiind vorba de o trăsătură intrinsecă a femeii, ea se subînţelege. Altminteri, ar fi un pleonasm, asemenea celebrului “babă bătrână”. Babele sunt bătrâne, prin urmare, adjectivul “bătrână” e inutil.
Ce rezultă, aşadar, de aici? Că trebuie să acceptăm una din cele două realităţi: ori 1) dăm femeii ce-i al femeii, respectiv (şi) frumuseţea, dar atunci va trebui să dăm dreptate (şi) gramaticii şi nu mai stipulăm acest truism în conversaţiile noastre despre sexul frumos (vedeţi, sexul frumos, exact ce spuneam), căci am cădea în păcatul tautologiei, ori 2) luăm în calcul obiecţiile misoginilor de meserie care, în cinismul lor incurabil, sunt ferm convinşi că nu toate femeile sunt “frumoase”, ceea ce, recunosc, ar fi o devastatoare lovitură dată egoului feminin, dar…
…dar eu zic să rămânem la prima parte. Femeile sunt frumoase. Chiar sunt. În felul lor, fireşte, care nu are întotdeauna multe de împărţit cu criteriile masculine de evaluare a frumuseţii, însă cui îi pasă? Oricum, bărbaţii sunt, prin natura lor, nişte fiinţe teribil de superficiale, aşa că de judecata lor e bine să ne dispensăm în chestiuni delicate ca aceasta.
Importante, aici, sunt criteriile femeii de apreciere a ceea ce consideră a fi frumos la ele. Iar cel mai bun mod de a observa care sunt acestea ar fi să luăm toate femeile care se întâlnesc întâmplător la o sindrofie, să le montăm, fără ştirea lor, un aparat capabil să le citească gândurile şi să lăsăm apoi aparatul să-şi facă treaba. Vă veţi convinge cu acea ocazie câte parale valorează frumuseţea celorlalte femei în ochii lor şi cam ce înseamnă obiectivitatea feminină, când vine vorba de stabilit standardele de excelenţă ce stau la baza acestui cuvânt, “frumuseţea”.
Nu intru în detalii. Sunt convins că, la final, verificând ce a înregistrat aparatul, vom redescoperi frumuseţea caracterului femeilor, ca şi generozitatea şi afecţiunea cu care se complimentează în gând una pe alta. Singurul lucru pe care mai ţin să îl subliniez aici e următorul: în eventualitatea în care, reductio ad absurdum, “frumuseţea” uneia ar fi amendată de celelalte sub erezia că ar fi lipsită de rafinament, ţipătoare sau vulgară, sunt şanse sporite ca femeia în cauză să beneficieze de admiraţia necondiţionată a bărbaţilor. Asta, aşa, ca fapt divers, căci, după cum am menţionat la început, puhoiul de like-uri azvârlit de aceştia în direcţia unor paţachine şi fufe nu va face decât să accentueze, o dată în plus, incapacitatea lor de a sesiza adevărata frumuseţe a unei femei.
Concluzia rămâne cea din totdeauna: femeile sunt frumoase. Iar babele sunt bătrâne. Şi, întrucât babele sunt tot femei, rezultă că şi ele sunt frumoase. De parcă mai era nevoie să demonstrăm…
La urma urmei, de ce oare, dacă nu d-asta, când ţara arde, babele se piaptănă?
Citiţi şi
De unde vin noblețea și devotamentul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
