Femeile sunt de vină

Încă nu v-aţi obişnuit că femeile sunt de vină pentru tot răul din lume!? Ai fost părăsită? Păi, nu l-ai susţinut pe iubi, l-ai criticat, cicălit. Nu contează că şi el făcea la fel, tu nu erai perfectă. În plus, tu erai de vină că ai acceptat cicăleala lui. El a plecat… Normal că alta era mai bună, mai aranjată, mai feminină. Poate că i-a acceptat hachiţele cu zâmbetul pe buze, tu l-ai cicălit… Te-a părăsit ea pentru altul, e o curvă! Ai înşelat-o tu, ce atâta lucru, că doar bărbaţii toţi fac aşa… E în ADN -ul lor de vânători. Sau tu eşti de vină pentru înşelatul lui, că nu ai fost tu suficient de … (completaţi voi cu ce vreţi aici!).

E iubi nervos că mâncarea nu e suficient de bună, tu eşti de vină că nu te străduieşti. Nu îşi găseşte cheile zilnic şi e nervos, tu trebuie să-l ajuţi, altfel nu îl susţii, că doar are treabă (tu nu ai!). Tu, în schimb, nu ai voie să fii nervoasă, că el nu suportă! O paranteză – dacă ai fi mai ocupată să-ţi vezi doar de treaba ta şi să-l ajuţi pe el doar când e cu adevarat nevoie (de exemplu, când e bolnav), poate ai fi mai odihnită şi mai eficientă.

Să terminăm cu poveştile de adormit copiii mici: om perfect nu există! Întotdeauna femeile îşi asumă vina pentru orice. Te-a părăsit: nu te-ai aranjat suficient sau poate l-ai cicălit. L-ai părăsit pentru că era abuziv verbal sau fizic, tu ai acceptat acest comportament… (nu l-ai învăţat să se poarte, de parcă asta ar fi treaba ta!) Cum o dai, cum o întorci, femeile sunt de vină pentru orice! Şi cum numai cine nu munceşte nu greşeşte… Sau altă zicere populară: tu ţi l-ai ales, tu eşti de vină pentru alegerea făcută! Numai că oamenii se mai şi schimbă de-a lungul timpului sau poate nu arată de la început cine sunt cu adevarat… Toţi putem face alegeri greşite şi normal că poţi îndrepta greşeala oricând, nu trebuie să mori de gât cu greşeala!

Eventual, dacă l-ai fi iubit necondiţionat, el ar fi fost aşa de fericit încât era minunat! Dar tu nu ai acceptat… (completaţi voi aici ce vreţi!) Chestia asta cu iubirea necondiţionată e calea spre abuz. Anumite chestii chiar nu pot fi acceptate, e vorba de instinctul tău de supravieţuire. Nu poţi iubi pe cineva mai mult ca pe tine decât dacă este copilul tău. Dacă copilul este major, nici atunci nu se mai justifică un comportament abuziv!

Pe Cristina o puteți citi și aici.