Femeile singure nu așteaptă să fie consolate. Își trăiesc bucuriile și durerile în tăcere. Nu le afișează în fața lumii. Nu vor să fie considerate nefericite, pentru că nici nu sunt. Nu vor să fie privite cu milă și compătimire.
Femeile singure au visuri și în acele visuri întotdeauna apare un bărbat. Nu e cel mai frumos, și nici lipsit de defecte, poate chiar foarte departe de ideal. Dar ele știu mai bine ca oricine să-l împodobească cu fel şi fel de calități, să vadă excepționalul în cel mai obișnuit exemplar. Ele sunt cele mai nepretențioase, se mulțumesc cu puținul și fac dintr-un gest neînsemnat o poveste preafrumoasă. Pentru că ceea ce au în imaginația lor întrece cu mult ceea ce trăiesc aievea.
Femeile singure se retrag în chilia lor, unde-și construiesc poveștile de iubire, fără constrângeri, neînchipuit de frumoase. Acolo unde au adunat rezerve nesecate de căldură, pace, iubire, toate păstrate cu sfințenie și amplificate în răstimpuri de așteptare.
Femeile singure sunt femeile din umbră. Ele au chipurile senine cu unde de tristețe, vocile lor sunt calde și tremurătoare, privirile pierdute-n depărtări.
Citiţi şi Nu eşti singură
Femeile singure știu să iubească sublim, adevărat, pentru că au învățat să dăruiască fără să aștepte ceva în schimb. Iar dăruind să se simtă deplin împlinite.
Ele au sufletul deschis, doar că acolo nu se intră oricum, se intră în vârful degetelor, se vorbește în șoaptă, se înaintează cu gesturi delicate.
Femeile singure nu sunt, de fapt, niciodată singure.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
