Urmăresc de fiecare dată, cu plăcere, „Blonda de la drept”. Nu pentru că ar fi vreo capodoperă a cinematografiei, ci pentru că mă regăsesc în personaj. Şi nu, nu pentru că aş fi fost blondă la un moment dat (şi la propriu şi la figurat), cât mai ales pentru mesajul transmis. Pentru perseverenţa ei de a demonstra că aparenţele înşală şi că, dincolo de ambalaj, există, de cele mai multe ori, un produs de calitate. Pe mine mă amuză gândirea simplă şi superficială a oamenilor care judecă.
Personal, am privit întotdeauna cu un soi de milă şi scârbă pe cei care mi-au subestimat inteligenţa. Şi ce mi-a plăcut al dracului de tare a fost să le dau peste nas, la final, demontându-le miturile şi certitudinile de căcat. Şi ce victorie!!! E fain să le vezi fețele picate şi ochii bulbucaţi de uimire când descoperă că nu eşti doar o p*zdă cu țâțele-n vânt, care-şi dă ochii peste cap şi-şi flutură pletele. Dezamăgitor este faptul că, uneori, aceşti oameni sunt cei de la care ai pretenţii.
Pentru femeile care au şi ceva în cap, nu numai în decolteu, întotdeauna frumuseţea a fost un handicap. De obicei, dacă eşti frumoasă, societatea îţi lipeşte eticheta, eşti ori proastă, ori naivă, ori curvă. Desigur, acum nu aş blama societatea pentru o astfel de gândire, ţinând cont de faptul că, cel puţin pe conturile de socializare, se dă o luptă acerbă pentru ocuparea unor locuri fruntaşe la: cât de dezbrăcată sunt, cât de tunată sunt sau cât de proastă sunt. Pentru că, na, ce să înţeleagă şi oamenii când tu, o penibilă cu sânii pe afară şi cu atitudine clară de prostituată ieftină, printre milioanele de selfie-uri, te mai trezeşti din când în când să dai un copy-paste vreunui fragment motivaţional, evident fără ghilimele, ca şi când singurul tău neuron – ce funcţiona doar pentru a alege culoarea rujului asortată cu a gentuţei şi cu ţinutele de ţărancă ce tocmai a descoperit mall-ul – s-a chinuit să avorteze din puţul gândirii una dintre cele mai inteligente chestii din istoria literaturii. Îţi vine să vomiți de scârbă!
E aproape firesc, aşadar, ca lumea să generalizeze. Femeile inteligente (atenţie femei, nu fete) ştiu că frumuseţea este un mare dezavantaj. Pentru că, iată, oricât şi-ar dori să-şi pună în evidenţă alte calităţi, doar ceea ce se vede este luat în seamă. Oricât s-ar strădui, o femeie frumoasă este considerată proastă şi superficială, ca să nu mai vorbim că pentru bărbaţi, cel puţin, este aproape o utopie existenţa unei femei şi frumoase şi deştepte. Dar, iată că se mai întâmplă şi astfel de „accidente” genetice, spre neşansa lor. Şi ce este mai grozav şi distractiv este faptul că o femeie inteligentă îşi poate permite, uneori, să facă pe proasta. Doar uneori!!!
PS: mi-aş dori ca cititorii mei, inteligenţi, să poată citi printre rânduri…
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
