Pe Natalia Intotero, proaspăt numită ministru al românilor de pretutindeni în guvernul Dăncilă, am cunoscut-o acum 9 ani, la Geoagiu-Băi (vedeți nota de subsol), unde se întâmpla Școala de pregătire politică a tineretului social democrat sub bagheta greilor Năstase, Geoană, Vanghelie… Printre tineri, și brădeanca de 33 de ani care intrase în politică “din simplă curiozitate” și tocmai aflase că fusese numită secretar de stat în MAE. Am stat de vorbă cu ea, la cald.
Alături de seniorul Geaonă
“Am ales PSD-ul și am fost confirmată foarte rapid spre deosebire de alții care au așteptat 6 luni. La vremea aceea nu eram blondă.”(?!) Seniorii au văzut că se implică și a fost rapid promovată președinta organizației de tineret pentru că cel care ocupase înainte funcția plecase la… muncă în străinătate. “Soțul meu este de lângă Roma. El m-a susținut și mi-a dat idei despre ceea ce aș putea face în politică, poate reușesc și eu să contribui și să schimbăm ceva în țara asta prin forțele care le am. Pe partea asta de relații externe am început să descopăr un interes în momentul în care mergeam în străinătate cu el și mă deranja mult când vedeam români care suferă.”
Inimoasa Natalia s-a implicat pe loc în viața nefericită a doi copii abandonați de părinți în Florența: când i-a întâlnit într-o parcare, le-a cumpărat de mâncare de la supermercato. E poliglotă, dar nu i-a plăcut istoria. Are ușoare ezitări în a răspunde cu ce se va ocupa în proaspăta poziție ca secretar de stat în MAE, dar nu le mai are deloc atunci când vorbește despre motivele pentru care crede că a fost aleasă. “De la început am activat pe învățământ și relații internaționale și pasiunea pentru externe cred că a contat mult.”
Natalia a mai participat la tabere internaționale, s-a înscris și învață cu mare drag, de la distanță, la Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene. Simte invidia pentru noul post venind mai mult dinspre femei, dar crede că nimic nu e întâmplător și că politica face parte din destinul ei. “Îmi doresc să ajung ambasadoare, poate chiar în Italia. Mi-ar plăcea să trăiesc la Milano, unde este consulat, până când voi ajunge la Roma.”
Nu este pasionată de modă. E chiar modestă și în felul ei de a se îmbrăca. Mărcile nu contează. Consideră că pentru femeile politician “indicat mai mult e taior și fustă.” (n.red. – costum femeiesc alcătuit din două piese, jachetă și fustă). E convinsă că, dacă dorești să lași ceva în urmă este nevoie de multă implicare și voință. Și Natalia se implică de zor. Muncește câte 16-18 ore pe zi, în orice este nevoie, pentru că de oriunde poate veni într-o bună zi răsplata. Precum cea mai proaspătă, de la MAE. Nu este o mondenă, este mai degrabă o gospodină intrată cu zel în politică. Care, nu este deloc exclus, să reprezinte cândva România ca ambasadoare a tot ce are ea mai valoros.
Și iacătă, ziua aceea e tot mai aproape…
Despre Ioana Bran, 31 de ani, noul ministru al tineretului și sportului în același guvern Dăncilă, nu știu decât ce se știe și se vede.
De la întâlnirea din Geoagiu-Băi, unde a avut loc o “școală” politică de primăvară, televiziunile au transmis cum vreo 200 de învățăcei au ascultat frânturi din experiența “profesorului” Adrian Năstase, a optimistului Mircea Geoană, aspirant la locul lui Băsescu, a lui Vanghelie, aspirant la locul lui Geoană, a lui Victor Ponta, aspirant la locul lui Năstase și din intențiile corectate ale Ecaterinei Andronescu de a recicla învățământul românesc. Plus declarații televizate duhnind a râcă intra și interpartinică, altoieli ironice la “geoane” și îndemnuri sforăitoare la loialitate și unitate într-un an apreciat ca foarte greu pentru partid.
Și toate acestea, în loc de scene burlești cu tineri sau la limita tinereții pesedei care s-au distrat manelește sub privirile oblăduitoare ale seniorilor. Care, de dragul unei popularități greșit înțelese, nu muștruluiesc sau nici măcar nu arată în vreun fel că dezaprobă manifestări de un gust îndoielnic.
Mă trec fiori la gândul că acești tineri reprezintă schimbul de mâine al oricărui partid, pentru că, de stânga ori de dreapta, majoritatea dintre ei nu vor găsi nici luminat cu torțe drumul măcar pentru ei înșiși, darăminte pentru un procent important de națiune. Politica–oportunitate va fi astfel mereu înțeleasă ca oportunism, pentru că, incredibil, politica la noi înseamnă și promite bani, în loc să însemne altruism, credibilitate, onestitate și să promită doar un loc onorabil în cartea de istorie.
Cum de e încă posibil și după 20 de ani să avem aceleași frisoane date de asemenea politicieni? Chiar nu învățăm nimic, niciodată, ca un popor fără subconștient colectiv? Nu cred în conspirații, dar una este prea evidentă: cea a presei de a nu spune lucrurilor pe nume decât prea rar și atunci interesat. Se menajează ori menajează pe alții din rațiuni niciodată onorabile. Iar libertatea și obiectivitatea se trezesc mototolite și aruncate la coș ca nefiind trebuincioase cuiva.
Cum se poate interpreta atitudinea jurnaliștilor de presă scrisă sau de televiziune, care asistă, invitați chiar, la scene aiuritoare și aleg să le filmeze și să le comenteze doar în particular cum ar trebui s-o facă de fapt în mod public? Care se amuză copios pe seama nenorocirii, a dezastrului generalizat, când de fapt ar trebui să prezinte realitatea nudă și să sancționeze nemilos excesele? Pentru că, iată, PSD-ul nu mai este nici măcar partidul lui Iliescu, ci acela al lui Vanghelie. PD-ul, nici el, nu stă mai bine, urmând a se lăsa reprezentat la europarlamentare de domnișoara cu “succesurile”, Elena Președintelui, iar apendicele conservator la o guvernare de operetă are un cap de pește stricat. Nu-i învinovățesc atât pe protagoniștii scenei politice, cât pe cei care ar trebui să-i demaște continuu, neobosit, până la extincția acestei subspecii ignobile de homo politicus. (text apărut în ziarul ZIUA în primăvara lui 2009)
Citiţi şi
Jurnal de Arizona: Dragă singurătate
Jurnal de Arizona – Femeia care îmbrățișează cactușii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
