E trist să îți privești, într-o zi, amantul, și să realizezi că tu ai fost tot amantlâcul. Toată povestea, toată iubirea, toată drama. Doar tu.
Fiindcă omul gol pe care îl privești nu știe să-ți vorbească și s-a golit de conținut. În timpul când nu l-ai văzut, în timpul în care nu l-ai visat, în timpul în care n-ai mai sperat. Și-ți dezvelești umărul din halat să-i vezi privirea flămândă ațintită pe locul dezgolit. Ochii hămesiți mușcă din momeală, mușca din carne, mușcă până la sânge și sângele i se scurge încet, de pe canini, pe halatul piersicos. Nu-i privești ochii cruzi, care atât așteaptă, să-i primești înăuntru. Ca și cum tu ai fi tot.
Te-acoperi, torni din ceai, îți strângi picioarele ca o gheișă, privești la fel ca una, nu mai știi altfel cum să-l privești. Nu, te-ai obișnuit deja să-i cucerești pe toți, de teamă. Colții însângerați se retrag, rușinați, gustă din ceai, sângele se scurge pe cană, o șterge încet cu buza, să nu-ți piardă gustul, tu zâmbești mușcând din pâinea unsă cu miere, cu plăcere, cu dorința care-ascunde o sentință, una de final. Ca și cum tu ai fost tot.
Fiindcă femeile se transformă în timpul în care li s-a refuzat îmbrățișarea. Se transformă în alte femei, ucigând-o, înăuntru, pe cea care iubea, pe cea care se dăruia. Pe cea care știa să fie totul.
Dacă privești mai atent, îmi observi mâinile încă pătate de sânge. Victima icnește ușor, iar vocea ei e aproape ca o liniște.
El întinde, timid, mâna stângă spre halatul piersicos…
Citește și Foamea de piele
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Am fost crescută de o mamă narcisistă și un tată complet absent emoțional
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
