Sigur-sigur pe 1 septembrie o să merg la sală. Gata, nu se mai poate, mi s-o fi schimbat metabolismul, oi fi îmbătrânit brusc, sau nu brusc, poate că m-am făcut eu că nu observ, deși, cum să nu observ, că au tot fost semne, pe care nu le-am băgat în seamă, am avut odată un iubit cu câțiva ani mai mic decât mine, mai mult de 5, mai puțin de 10, nu am ajuns eu la performanțele lui Brigitte, prima doamnă a Franței.
Prima doamnă a Franței o provocare pentru mentalitatea românească
Vă mai amintiți vuietul iscat de Macron atunci când a devenit președinte? Vă amintiți ce public shaming i s-a făcut cotoroanței, băbăciunii și baborniței, care nu s-a uitat la ea ce bătrână e, cum naiba s-a căsătorit cu arătarea asta, o adevărată paparudă, nicio sexoșeală, nicio bunăciune, una de îi atârnă pieile, ce scârbos! cum o fi pus mâna pe frumușața de Emmanuel, care mai avea să ajungă și președintele Franței, și ce dacă era îndrăgostit, hoașca nu știa cum sunt tinerii, că așa sunt ei, se aprind ușor, dar ea, cu atâta amar de experiență, trebuiasă îl fi lăsat în plata domnului, să își aleagă pe una de vârsta lui, să dea bine la fotografiile oficiale, cine știe ce cu ce mistere l-o fi ademenit, fermecătorea naibii, ca să se uite băietu la ea, babornița naibii, las că vezi tu cum o să o lase și nu o să se mai uite nici dracu la ea, ne-o luat bucuria de a vedea oameni frumoși, dar uite cum se îmbracă, i-ai văzut genunchii? ai văzut cât de bătrâni sunt genunchii ei, îi mai și arată la lume, poartă fuste deasupra genunchiului, vai!, dar ce scârbos, un corp atât de bătrân nu vrea să vadă nimeni!
Photo by Mark Wilson/Getty Images
Țineți minte fotografiile în care se comparau soțiile lui Trump și Macron? Cât era de frumoasă croata și cât era de bătrână și neoperată franțuzoaica? O rușine la adresa corpurilor feminine! Portocaliul mai bătrân cu trei secole decât femeiușca lui, iar franțuzul cu 25 de ani mai tânăr! S-a sucit lumea cu fundul în sus. Dar chiar nu e deloc același lucru! Nevasta lui Trump e frumoasă și tânără, așa cum șade bine unui bărbat puternic. Macron e un mocofan, care târâie după el o babetă, pe care sigur o să o lase și o să o arunce ca pe o cârpă folosită, că doar are cu aproape 25 de ani mai mult ca el, 24 de ani și 8 luni, pentru a fi mai exacți și ce o să creadă ea?, că și-o lăsat bărbatul și copiii ca să fugă cu unul care i-ar fi putut fi fiu.
Țineți minte și fotografiile de la campionatul mondial de fotbal, când a început brusc ploaia și a apărut din neant o umbrelă pentru Putin și nicio umbrelă nu s-a găsit pentru Macron și Kolinda Grabar, președinta plină de sâni a Croației, care era îmbrăcată și cu tricoul naționalei învingătoare, și a început să toarne cu generozitate, o ploaie ca furtunul cu care udăm florile pe terasă, un adevărat party de tricouri ude, și cum Kolinda l-a luat de mână pe Macron și l-a tras după ea, și cum apoi cum îi șoptea lui Emmanuel chestii foarte aproape de ureche și cum râdeau amândoi adolescentin, uitând că erau în direct la toate televiziunile lumii, și, cum altfel?, iată și fotografia lui Brigitte în tribune, botoasă și nervoasă, în întuneric, făcută mică în scaun, umilită, ce mai, în timp ce guguștiucii cei doi se dădeau în stambă în văzut universului întreg, ați văzut? ce v-am spus că o să o lase pe urâta aia bătrână, au răsuflat ușurați românii, cei mai înverșunați luptători pentru dreptul femeilor tinere de a se căsători cu spetuagenari, dar numai dacă sunt bogați și influenți și politicieni, dar și intelectuali sau profesori universitari, numai să fie din cei care concentrează puterea, altfel nu are farmec, un rectoraș, un academician, mai poate să fie și câte un editor care cultivă o tânără speranță, o descoperă, o publică, așa, o aroganță poetică, între primul volum de versuri și al doilea, se și căsătorește cu ea, asta după ce fusese vara trecută nunta fiicei lui, cu doar doi ani mai mare decât actuala nevastă, dar niciodată, niciodată invers, bărbatul care se încurcă cu o femeie mai bătrână decât el e pur și simplu un mogâldan, au fost împăcați românii să vadă imaginea umilinței planetare la care a fost supusă aia cu 25 de ani mai bătrână decât el și au făcut meme-uri până i-o durut buricele degetelor și și-au trimis pe Whatsapp glumițe și fotocolaj cu cele întâmplate, dacă nu mă credeți, căutați pe Google, în sfârșit s-a făcut dreptate, au gândit românii și au mers la culcare fericiți că a revenit lumea în matca ei, așa cum le-au pomenit moșii și strămoșii noștri, de când e lumea și pământul, nu o să vină acum filfizonul ăsta de la Paris, cu baba lui octogenară cu tot, să ne schimbe nouă clișeele și prejudecățile, ideile, credințele și religiiile, femeie tânără cu bărbat bătrân, primim! Invers, sub nicio formă! nu a contat că după valul de euforie, bărbatul Franței și femeia Croației, au plecat fiecare pe la casele lor fix cu ceea ce au venit la meci, în tot cazul, Macrona plecat cu Brigitte a lui, dragostea lui cea mai impunătoare.
Eu am avut un iubit cu șase ani mai mic decât mine
Tinerețea nu este un privilegiu, este doar perioada în care nu te doare nimic, nici nu știi că există durere pe fața pământului, dar faci tot posibilul să te asiguri că la 40 de ani o să te doară toate, crezi că ai un corp nemuritor, în care poți arunca toate gunoaiele lumii, fără să îl afecteze în vreun fel, îți disprețuiești corpul cu toată aroganța tinereții, îi dai pizza cu ciocolată și somn de două ori pe săptămână, îl îndrăgostești cu surle și trâmbițe, îl arunci în prăpăstii, așteptând să îi crească aripi, îl strivești, îl urci din nou pe colină și apoi o iei de la capăt,
și nu mi s-a părut nicio mare scofală, e adevărat că 6 nu sunt 24 și 8 luni, dar de la iubitul ăla am înțeles că tinerețea nu este o stare de grație, ci, dimpotrivă, este o perioadă la care nu m-aș întoarce nici cu corpul, nici cu mintea, în trecut de corp nu știam să mă bucur, iar mintea îmi era încătușată cu lanțuri grele, nu m-aș întoarce să o iau de la capăt, să trebuiască să citesc zece rafturi cu cărți, să trebuiască să fac copiii, să îi cresc, să îmi fac cursurile în cap, în timp ce fac naveta la Suceava, să trag pe dreapta ca să îmi notez o idee fantastică, pe spatele listei de cumpărături: Pamperși, lapte, pâine etc.
eu nu am simțit niciun fel de nerăspuns între noi doi, eu mai bătrână cu 6 ani decât el, nu mi-o fost nici waw!, nici pfoai!, doar că el cumva da!, el era cumva transcedental, vezi doamne, el era cu șase ani mai mic, uneori părea chiar că aștepta un soi de compensare, sau că avea un ascendent, nu știu, a lansat la un moment dat o glumă de doi bani pe tema asta și atunci mi-am amintit și eu că era mai mic, dar atât, până când, în mașină fiind, mă privea cu interes și drag, îmi aruncă:
– Vai de capul meu! Ai un fir de păr pe față! Dă să ți-l smulg!
– Cum adică un fir de păr pe față? Așa, pur și simplu?
– Da, zice și îl și smulge!
Viața între două fire de păr
da, frate, aveam un fir de păr pe față, care crescuse de capul lui pe capul meu, mai precis pe obrazul drept, eu eram veșnic grăbită cu ale mele, mai și iubeam, mai și făceam naveta, și părul ăla a avut tot contextul la îndemână să își vadă de viața lui, independent de a mea, și atunci am simțit că timpul ăla avea cu 6 ani mai puțin decât mine, pentru că mie cu 6 ani în urmă nu îmi creșteau peri pe față, iar acum da!
am fost uimită cum putea să se întâmple ceva pe fața mea fără voia mea, fără măcar să îmi îmi fi dat seama, mi s-a părut straniu și m-am gândit mult la detaliul ăsta, a fost pentru prima dată când m-am gândit la vârsta mea, trecusem binișor de 30 de ani, și firul ăla de păr m-a făcut să mă gândesc la corpul meu, la transformările lui, la vârsta lui
Ilustrație de minunata Iulia Șchiopu
între momentul ăla și momentul ăsta în care vă scriu acum, părul de pe față s-a decis să își mute domiciliul, nu îmi mai iese pe obrazul drept, ci, ca un fir parșiv de păr ce este, iese fix pe spate, acolo jos, unde dacă aș fi o leoaică cu adevărat, aș avea o coadă din care să dau fie a lene, fie a vânătoare, fie a senzualitate, fie a nervi, ei bine, nu, eu am doar un fir de păr, care ar fi capabil să crească până la pământ, noroc că sunt vigilentă și îl caut cu vârful degetelor și cum crește, cum trag de el,
mi se pare atât de comic firul meu de păr de pe spate, cine știe ce o mai fi însemnând și asta, dar mie mi se pare o răzvrătire, mi se pare o sălbăticie urbană, femeia căreia, pentru că nu i-a putut crește o coadă, îi crește un fir de păr, eu sunt femeia care, între două fire de păr, s-a hotărât să scrie un manual de îmbătrânire, work in progress, și manualul și îmbătrânirea,
corpul meu sub lupă, îl studiez cu o curiozitate antropologică, mă uit la el cu drag, cum se transformă, încetul cu încetul, sub presiunea timpului, e fain și corpul, e fain și timpul, nu mi se pare traumatizantă trecerea timpului, cum am mai spus, nu m-aș întoarce pentru nimic în lume în trecut, nici măcar ieri, pentru că atunci textul ăsta ar trebui scris din nou, vreau să fiu o femeie de 49 de ani, cu un corp de mamă de doi copii de 21 și 19, nu vreau să am corp adolescentin, și nici talia de acum 5 ani nu vreau să o recuperez,
e adevărat că nu mai pot mânca o cutie de înghețată de 1 kg fără să se întâmple nimic, ca până acum, în ultimul an m-am îngrășat vreo 6 kg, cred, sau poate chiar mai mult,
– Corpul tău metabolizează diferit alimentele acum, îmi spune bărbatul ăsta spaniol, ăsta de îl am acum, în timp ce eu cer al treilea pastel de nata, o prăjiturică portugheză de foietaj și cremă de frișcă, o nebunie topitoare, iar eu îi arunc o privire ucigătoare
îi arunc eu privirea ucigătoare, dar mă abțin, rămân la două, deși sunt foarte mici, credeți-mă, la urma urmei poate o să îl rog să îmi smulgă părul-coadă de pe spate, și cu siguranță pe 1 septembrie mă duc la sală
dar la sală mă duc nu ca să recuperez corpul ăla de 26, ci ca să îmi recuperez mobilitatea, să mă pot apleca fără să îndoi genunchii, cum am făcut toată viața, să îmi tonific un pic brațele, pentru că, tot în septembrie, încep școala pentru carnetul de motocicletă. Și pentru motocicletă e nevoie de corp puternic!
motocicleta este răspunsul meu la aniversarea de anul viitor, când voi împlini 50 de ani, Jesus!, doamne maica domnului, iată că am ajuns la o jumătate de secol, asta e cea mai mare realizare, nu m-am sinucis niciodată, nu m-au sechestrat, nu au reușit să mă violeze, am avut noroc, am iubit nouă bărbați perfecți, dar am rămas cu neîmplinirea asta de motociclistă adevărată, nu de scooteristă, vreau motocicleta asta ca pe o mare victorie a corpului meu de femeie, în ciuda societății, în ciuda limitelor de tot felul.
Așa că, vă invit să învățăm împreună să îmbătrânim, cu corpurile noastre nemuritoare și frumoase!
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Călătoriile mele, de la Bari la Alicante
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
