Femeie modernă, ești fericită?

15 February 2015

Despina CiocanFemeie modernă, care escaladezi câte un munte în fiecare zi, nu-i aşa că seara te surprinde semeaţă, triumfătoare, dar… ostenită? Cândva, regulile păreau să fie mai simple: să nu-ţi dezveleşti genunchii în public, să nu vorbeşti niciodată despre tine însăţi – era suficient să fii feminină, „dantelată” şi docilă. După care ai pornit lupta, ai renunţat lasciv şi pedant la câte un fel de a fi, văzând că poţi să obţii din ce în ce mai mult, pentru a ajunge cu paşi fermi cât mai aproape de imaginea ta ideală. Ai devenit pe zi ce trece mai puternică, ai îngropat cu zâmbetul pe buze femeia tradiţională din tine, iar asemena unei văduve vesele, ţi-ai pus voaleta pe chip, mascându-ţi suspinul cu cinism şi aroganţă uneori. Însă seara, îţi dai tocurile jos şi îţi „demachiezi” sufletul şi te întâlneşti cu tine. Lași garda jos şi rămâi în faţa oglinzii, contemplându-te.

Femeie frumoasă, îţi aminteşti atunci când ai trecut pe lângă el, trecătorul cu care ți-ai intersectat paşii, zâmbetul – al lui misterios, al tău abia schițat, reticent, privirea – a lui, pătrunzătoare, a ta, subtilă? Cred că îţi aminteşti şi că scenariul nu s-a continuat aşa cum ţi-ai imaginat tu, să laşi pentru un moment filmul fără regizor, fără atitudinea “hard to get”, de dragul amorului. Nu mai pare să fie la modă în ultimul timp, într-o lume a cărei deviză în orice este “cine nu riscă, nu câştigă”, mai puţin în dragoste.

femeie frumoasă

Femeie puternică, dominată de tendinţa de a submina totul în calea sa, nu te mai comporţi demult în aşa fel încât să-ţi măguleşti bărbatul fiind doar frumoasă, feminină, gospodină şi mai puţin inteligentă. De ceva timp nu mai alimentezi orgoliul bărbaţilor dominaţi de un puternic egoism masculin. Dar nu-i aşa că vrei să fie cineva acolo, să te ţină când preferi să mai pierzi busola?

Femeie de azi, conteneşte din când în când ofensiva, mai lasă naibii ego-ul și întoarce-te în sine-ți după tine. Mai mult decât învingătoare, uneori ai nevoie să fii doar fericită.



Citiţi şi

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Cu ce m-am ales în viață

Aleg să-mi amintesc de tine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Andi V. / 16 February 2015 5:06

    Am citit un articol despre nivelul de fericire al femeilor. Evident, acest nivel era masurat acolo unde lumea isi bate capul cu asa ceva: in America de Nord. Ciudat este ca nimeni n-a anticipat acest rezultat: faptul ca fiicele, femeile momentului, sunt mai nefericite decat mamele lor, “inlantuite” in anii ’60. Desigur, au libertate, optiuni, cariera dar toate acestea vin cu o povara de responsabilitati pe care putini si le-au imaginat. Imi amintesc ca dupa divort, la circa un an, i-am spus fostei ca acum, dupa ce fac toate lucrurile casnice, am ajuns sa-i apreciez eforturile cu adevarat. Ea mi-a raspuns ca acum, ca trebuie sa plateasca notele de plata, sa negocieze ipoteca, sa intretina masinile, sa se duca la supermarket a ajuns sa aprecieze si ea tot ceea ce faceam.
    Nu cred ca lucrurile trebuiau sa ramana ca in anii 60 dar… poate ca nu trebuiau sa avanseze atat de mult, atat de haotic. Poate ca, doar cu putina intelepciune, am fi putut pastra ce era bun atunci si sa amelioram cele ce erau mai putin bune atunci.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro