De azi dimineață stau cu ochii în calculator încercând să înregistrez facturi și nu pot să fac un capăt de treabă ca lumea. Nu mai suport, azi am ajuns la un capăt. Vorbesc ceilalți cu mine, trebuie să răspund la telefoane. Dar nu pricep nimic, îmi vine să mă pitesc într-un colț și să mă umflu de plâns. Alteori ajung acasă după o zi de lucru și tot ce vreau e să mă bag în baie și să mă frec cu peria de sârmă. Alteori îmi vine să vomit. Sau să îl strâng de gât, să-i rup mâinile sau să i-o tai și să i-o îndes în gură. Iar am fost molestată în autobuz.
Dacă spui ceva ești nebună: faci crize numai că am pus mâna pe tine?! Sau: mă scuzi, isterico, e aglomerat autobuzul ăsta, n-ai vazut când te-ai urcat?! Nu-ți convine, fii o doamnă și plimbă-te cu taxiul! Sau: nu vă supărați pe mine că e trafic și ăsta, șoferul, mai și pune frână! Cât stil, câte talente ascunse în pantalonii unor astfel de domni! Dacă unuia îi arzi o palmă, începe să râdă.
Și lumea râde și ea. E circ pe gratis.
Am participat acum câțiva ani la un workshop pe tema abuzului sexual. Se spune că sunt țări în care pedofilii, de exemplu, sunt în evidența poliției – cei prinși, bineînțeles. Asta înseamnă că sunt pe o listă. Dar mai înseamnă și că poliția împreună cu o altă instituție care îi dă raportul, are grijă ca pedofilul să beneficieze de tratament medicamentos și psihiatric și că va fi în permanență supravegheat dacă vrea să trăiască în libertate. Dacă își schimbă domiciliul, viitorii lui vecini, membrii comunității în care trăiește, primesc înștiițare că la adresa cutare se va muta un pedofil. Alternativa e să rămâi închis. Dacă nu răspunzi de tine.
Și la noi lumea râde. Dintr-o dată nu mai sunt bărbați și femei, lezați în ce e mai al lor. Devin toți o masă ușor de manipulat, hai să râdem, iar el, cel care abuzează, v-am făcut și de data asta, fraierilor, oricum n-aveți ce să-mi faceți. Ce dacă mă frec, mă pun cât se poate de bine și în față și în spate, ce dacă molestez, agresez, ce dacă te… Și, fraiere, ce te uiți, ce dacă ți-o…? Ce dacă o să mă urc intr-o zi pe nevastă-ta, pe fiică-ta, pe maică-ta… Autobuzul e de vină, liftul e de vină, scara blocului…
Chiar așa. E și el puțin psihopat. Vineri m-a agresat pe mine în autobuz. Azi dimineață pe tipa de lângă mine. Adineauri îmi scrie o prietenă că ea a avut plăcerea să-l întâlnească la metrou. Da, pe același, pe ăla cu geaca de piele maro. Cât e Bucureștiul nostru de mare, dăm în fiecare zi peste nemernicul ăsta și el încă mișună printre noi.
Și mă întreb, dintre mine și el, cine o fi mai dobitoc…
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
