Dintotdeauna am avut conștiința superiorității femeii, și culmea, tocmai din pricina vulnerabilității și a gingășiei, a felului ei de a fi femeie între oameni. Prin această prismă mi se dezvăluie, ca fata Morgana, femeia de iubit.
Femeia mea de iubit zâmbește mult și din suflet, pentru că o fac eu să zâmbească, se crede pe sine înainte de a mă crede pe mine, pentru că dacă știe că o iubesc realizează că oricare ar fi ruta, destinația este aceeași. Mă ceartă blajin la fiecare tâmpenie pe care o fac și mă lasă să mă uit în ochii ei cu părere de rău. Știe că n-aș face greșeli fundamentale. Mă lasă plecat în haos, pentru că știe că mesajul trimis la cinci dimineața îi este adresat cu dor.
Femeia mea de iubit nu cere nimic, dar primește atât de mult cât pot eu da. Se trezește dimineața nemachiată și știe că atunci este cea mai atrăgătoare pentru mine. Ar vrea să plece, pentru că are ceva urgent de rezolvat la birou, dar stă să transpirăm împreună pentru că nu ne putem abține. Se apucă să-mi calce cămașa albă cu butoni și din nou se lasă întreruptă… Stă dezbrăcată pe o plajă pustie și mă ascultă cum aberez despre lume și viață, uneori în cel mai patetic mod. Își dă liber fanteziilor lângă și împreună cu mine, știe că o ador și mă lasă să o contemplu ore în șir, în toată splendoarea ei de femeie. Mă lasă zâmbind să dau muzica tare, cu riscul de a scandaliza vecinii. Femeia mea de iubit își iubește pântecul, pentru că de acolo se va zămisli potrivirea noastră. Ea îmi este muză prin simplul fapt al existenței ei. Femeia mea de iubit citește, nu ca să pară deșteaptă, ci pentru că este într-o perpetuă căutare a sensului, pentru că vrea să știe.
Habar n-am dacă este de carieră, e de iubit că face ce-i place. Este gurmandă, îi plac cele mai extravagante mâncăruri și știe să le savureze cu un vin bun. Se simte bine cu ea, nu e vulgară, și nu simte nevoia să-și pună țâțe de plastic, știe ca o ador exact așa cum este. Mă lasă să o dansez la Universitate în timpul orei de vârf, și dansează ca și cum nimeni n-ar privi. Tot ea, știe că nu-mi datorează nimic, și că împreunarea noastră efemeră durează doar din pricina a ceea ce simțim unul pentru celălalt. Mă iubește știind că sunt al dracului de imperfect. Este liberă de orice constrângere, independentă și feminină. Vara poartă rochii lungi și vaporoase pe care și le strică umblând pe faleze neumblate, își pune flori de mac în păr, iarna poartă cojoc din ăla de blană, vintage.
Își iubește ridurile, pentru că sunt dovada propriei evoluții. Se lasă cucerită cu greu și este prețioasă în cel mai adorabil mod. Face nazuri, pentru că e natura ei. Nu-mi cere să spăl vasele sau să duc gunoiul, pentru că va realiza că știu să fac asta singur de fiecare dată când e nevoie. Își iese câteodată din minți, pentru că știu prea bine să o scot din sărite, dar știe să inspire adânc înainte de a mă confrunta, pentru ca în loc de un circ imens, e foarte probabil să avem o discuție constructivă. Mă privește și vede până în inconștientul meu, găsește acolo toți demonii și se joacă cu ei, pentru că potrivirea noastră este și potrivirea demonilor noștri.
Poartă cu șarm un parfum bun, dar știe că parfumul meu preferat e mirosul pielii ei, care mă face să mușc din carnea-i vie, uneori. Poate dormi în brațele mele în cel mai luxos hotel la fel de bine cum o poate face într-un cort. Când conduc ca un dement spre destinații îndepărtate, mă atinge pe mâna dreaptă, să știu că este acolo, să nu mă concentrez doar la condus, să nu uit că e lângă mine și zâmbește în sinea-i realizând cât de greu îmi este să fac multitasking. Vede viața frumoasă, că asta încerc și eu să-i arăt, privește apusul cu ochii pierduți și se bucură mai mult când o sărut pe furiș decât atunci când îi ofer un cadou scump. Știe că fericirea stă în lucruri mărunte și în ceea ce, ținându-ne de mână, credem.
Când mă iubește mi-o spune, strigă în gura mare și îmi dă și mie dorința s-o fac. Iar când încetează să mai simtă că eu sunt de iubit, mi se destăinuie. Și pentru că face asta e de iubit, femeia mea de iubit.
PS: Am citit recent că bărbații involuează. Așa o fi! Dar în involuția lor îți caută drumul către cele care le-au luat-o cu ani lumină înainte.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
