“Femei pe pânză” sau oamenii care arareori există

3 November 2011

“Femei pe pânză” este un scurtmetraj delicat despre oameni care aproape nu există. Realizat, însă, cu un ochi sensibil și atent la emoționalul unor femei ce își petrec viața într-un muzeu, acesta a reușit să câștige Mențiunea de onoare în competiția pentru filmul studențesc la Astra Film Festival, încheiat zilele trecute la Sibiu.

Otilia Barbara creionează în documentarul de 10 minute portretul a trei supraveghetoare din muzeul Brukenthal din Sibiu.

Produs în 2009, în cadrul Aristoteles Workshop, “Femei pe pânză”/ “Women on Canvas” vorbește despre gândurile și tristețea celor trei femei care lucrează în muzeu, despre micul lor univers personal, pierdut în imensul palat Brukenthal.

Susținut de Institutul Cultural Român, televiziunea ARTE/France, Programul Media al Uniunii Europene și de Centrul Național al Cinematografiei, documentarul de 10 minute despre cele trei supraveghetoare a primit aprecieri pozitive din partea juriului tocmai pentru atenția pe care regizoarea basarabeancă a acordat-o unor oameni ce trec neobservați pentru majoritatea dintre noi.
Filmul a fost selectat și în Secţiunea Principală a Festivalului Internaţional de Film Documentar Cronograf, de la Chişinău, Republica Moldova, unde a câştigat Premiul pentru Debut, oferit de Uniunea Cineaştilor din Moldova.



Citiţi şi

Fundația Alexandrion anunță laureații celei de-a XI-a ediții a Galei Premiilor Constantin Brâncoveanu

Timișoara și Sibiul, două destinații de city break

Jean-Luc Godard și două filme de weekend

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Andreea Y / 5 November 2011 8:30

    oamenii care traiesc in muzee n-ar trebui sa fie invizibili. daca sunt invizibili nu e bine. atunci, poate sunt doar femei de serviciu care deschid si inchid lacasul si nu ar trebui compatimite. menirea lor este sa faca legatura intre vizitatori si arta, istorie, si pentru asta trebuie sa fie toba de carte si sa spuna povestile. la un muzeu te duci si pentru placerea de a asculta povestile din spatele exponatelor. fara acestea muzeele ar fi ca cimitirele, n-ai face decat sa citesti inscriptiile.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro