De 8 martie, putem să ne oferim singure un cadou preţios. Să ne spunem păsurile. Să ne facem auzite. Nu, nu de alesul inimii, ci de aleşii naţiunii. Nu în budoar, ci în stradă. Lăsaţi naibii inimioarele de pluş şi puneţi mâna pe pancarde! Sunteţi aşteptate în Piaţa Universităţii. Între 19.00 şi 22.00, la Fântână. Sloganul protestului: „Vrem reprezentare, nu doar flori şi mărţişoare”.
Femeile reprezintă peste 50 la sută din populaţia României, dar sub 10 la sută din totalul parlamentarilor. Aceeaşi disproporţie flagrantă există în guvern şi ministere, în primării şi consilii locale. Dacă vi se pare că ceva e fundamental greşit cu raportul ăsta, joi ar trebui să o spuneţi în stradă. Momentul e perfect. Nu doar pentru că e Ziua Femeii şi politicienii se vor înghesui – ca în fiecare an – să facă reverenţe demagogice „sexului frumos”. Mult mai important e faptul că acum partidele îşi definitivează strategiile electorale. Anul acesta ne vor cere votul de două ori. Ar fi bine să ştie că am învăţat să-l negociem.
Acum, mai mult decât altă dată, clasa politică este atentă la semnalele străzii. Până de curând, însă, strada nu a avut o agendă cu specificităţi de gen. E timpul ca acest lucru să se schimbe. Doar femeile o pot face. Doar de ele depinde să convingă că e electoral contraproductiv să fie în continuare tratate ca cetăţeni de rangul doi. Că nu mai acceptă să fie excluse de la dezbaterile care le decid soarta – lor şi copiilor lor. Că promovarea nepoatelor, finelor şi ibovnicelor nu înseamnă „egalitate de şanse”, după cum emanciparea nu-i tot una cu curvăsăreala. E timpul ca femeile să-şi găsească voci şi modele – altele decât divele de carton şi asistentele gonflate propuse de mass-media. E timpul să refacă sistemele de valori, să se revolte împotriva prejudecăţilor şi clişeelor.
Misiunea nu e deloc uşoară şi nu-i vizează doar pe politicieni. Protestul din ziua de 8 martie le este în egală măsură adresat tuturor celor care cred că, atunci când o femeie pleacă spre Piaţă, nu poate dori altceva decât să cumpere zarzavaturi.
P.S. Manifestul organizatorilor, aici.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Cred că sunt pregatită să ies din anonimat și să îmi trec numele la sfârșitul poveștii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.