Ciudată e lumea câteodată, că mai deosebit nu pot să mă exprim.
E ok ca un președinte să aprobe sau ordone bombardarea unui oraș, dar să-l ferească îngerașul lui păzitor de la idei eretice cum ar fi vreo afacere extraconjugală. În politica externă e voie să te joci cu viețile oamenilor, dar electoratul se supără rău dacă te prinde cu externalizari ale persoanei tale prin fustele altei doamne decât cea dintâi și Prima. Mă gândesc la Bill Clinton care, dacă e musai să aleg cel mai simpatic președinte american, ar primi din oficiu această favoare. Era democrat, îi plăceau pisicile (pussy-cat, în original), cânta la saxofon și părea un tip destul de relaxat, destul de inteligent, destul de plăcut. Nu era nici prost și rău ca al doilea Bush, nici furăcios și mincinos ca Nixon, dar a avut un alt păcat. Capital, pentru cursa electorală. Mai mare rușine ca felația – pardon, relația – cu Monica nu putea să pață. Asta în condițiile în care de restul se descurcase onorabil: bombe lansate corect, număr rezonabil de morți lăsați în urmă de forțele de menținere a păcii, performanțe acceptabile pe fronturile de „reglare” a prețului petrolului.
Un bărbat poate să fure, să rănească, să ucidă în numele legii, dar toate au o limită și acea limită e cât se poate de clar stabilită la poruncile nr. 7 și 10 din manualul ortodox: să nu preacurvești, respectiv să nu râvnești la femeia aproapelui. Asta te transformă în bau-bau, indezirabil, incompetent. Dovadă cele două mandate duse la capăt ale juniorului Bush (un semn clar că un nume mai lung nu te face mai bun) față de retragerea forțată, umilitoare, zdrobitoare a lui Clinton. Adevărații bărbați de stat nu-și înșeală nevasta, au o viață de familie plicticoasă până la delir, și nu se lasă prinși nici după ce dau colțul. Decât dacă de la evenimentul de deces au trecut cel puțin 42 de ani. Știu, știu, e vorba de încrederea și respectul electoratului – tată de familie, figură protectoare etc. Dar tot nu pot să fac legătura între morții de prin Serbia sau Afganistan și conduita impecabilă de lider al statului. Pssst! Al doilea război mondial s-a terminat de mult.
De fapt, cu cât funcția pe care o ocupi e mai importanță, cu atât mai asexuat trebuie să devii. Oamenii cu slujbe amărâte au voie să iubească pe cine, de câte ori și unde vor: nimeni nu se așteaptă la nimic de la ei; un pivilegiu al anonimatului. Pentru un politician a ucide e permis, dar a curvi (nici măcar „prea”, ci măcar o dată sau de două ori) înseamnă sfârșitul carierei și groapa de gunoi a istoriei. Și apropo, când o să înceteze biserica să insinueze că femeile sunt „curve”, sau obiecte ale râvnirii ca un Audi TT? Nu mi se pare prea politicos.
De curând, citeam despre până-nu-de-mult directorul CIA, David Petraeus (să fi fost Petreuș înainte?) care a demisionat după ce a admis că a avut o relație extraconjugală. Cu biografa lui, Paula Broadwell. Care, vorba unei prietene, era de altfel obligată să își cunoască personajul principal pe dinăuntru și pe dinafară. Petraeus nu era politician dar CIA-ul e tot un fel de putere în stat, iar codurile de conduită par similare. În final, nu au contat performanțele de lider, capacitatea de decizie și ce mai scriu manualele de management că îi trebuie unui șef capabil, ci faptul că s-a zbenguit printre copaci cu biografa Paula. Spre rușinea lor, oamenii din sfera celor influenți nu recunosc nimic decât dacă e ultima soluție disponibilă. Din regulile de PR: „La firma ta a avut loc o explozie catastrofală care a poluat jumătate de județ? Fii primul care emite un comunicat de presă pe această temă. Oferă-le versiunea ta.” Ironic, cearșafurile mototolite au început să miroasă în timpul unei investigații separate a FBI asupra doamnei Broadwell, declanșată de supozițiile conform cărora biografa șefului CIA era o pontețială amenințare la securitatea serviciilor de informații. Ea încercase să acceseze fișiere secrete din e-mailul iubitului ei. Și uite așa vulpea și-a mușcat coada, și-am încălecat pe-o șea, fiind singurul lucru pe care mai avem voie să-l încălecăm vreodată cu permisiunea publicului. Iar povestea nu are nicio morală, fiindcă sistemul de valori care funcționează la cele mai înalte niveluri mi se pare complet imoral. Și foarte foarte dubios. Scriu și subsemnez anonim, pentru cazul în care ajung vreodată președinte.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
