Pe noi ne-a binecuvântat Dumnezeu cu Maria. Pe francezi cu Piaf. I-a salvat si pe italieni și le-a dat-o pe Mina.
Când a văzut Allah că așa stă treaba, a zis că le arată el europenilor și a plămădit-o pe Fayrouz. Bulbul Assabah, i-au spus. Adică Privighetoarea Dimineții. Poezie,nu?
Au un ritual arabii. Sfânt. Se trezesc, își pregătesc cafeaua ,de preferat cu un strop de cardamon sau ceaiul și o ascultă pe Fayrouz. Dacă îi întrebi cu ce se mândresc, o să îți înșire o grămadă de motive și de vreo trei sau patru ori vei auzi numele ei: ”Ah, și ți-am spus de Fayrouz?”.
Pe Fayrouz o asculți DOAR dimineața. Am învățat pe pielea mea. Astă vară m-am împrietenit cu doi băieți tare faini, unul din Siria, altul din Liban. Într-o seară i-am invitat la cină. Voiam să îi fac să se simtă ca acasă, așa că le-am spus să gătească. Am zis să ne înveselim cu niște muzică și ce putea să fie mai potrivit, în părerea mea, decât Fayrouz?
Nu vreți să știți cum le-am adunat fălcile de pe podea. Mi-au spus pe un ton condescendent: ”Fayrouz, dimineața. Acum o putem asculta pe Majida el Roumi”. Majida, să fie atunci. Că și ea îmi e dragă.
Are acum 80 de ani. Nu mai cântă. De zeci de ani nu apare în presă. Nu vorbește cu nimeni, în afară de familia ei. Soțul, compozitor. Genial. Și așa cum le stă bine unor genii care se iubesc, au făcut un băiat de ți-e mai mare dragul să îi asculți versurile și vocea.
Nu știu dacă e frumoasă Fayrouz. Uitați-vă la pozele ei și decideți voi. Dar știu că te vrăjește. Îți intră în sânge și curge prin tine. Dreaptă, subțire, elegantă, demnă, grațioasă. E regina lor. Și se comportă ca atare, pentru că știe asta. E un paradox minunăția asta de femeie.
Prin înfățișare, te ține la distanță. E ca o statuie din marmură și ai impresia că ai comite un sacrilegiu dacă ai atinge-o. Dacă nu cunoști spiritul arab, ai putea spune că e rece. Cei care, în schimb, au lăsat deoparte prejudecățile și au fost curioși să cunoască esența acelei lumi, vor ști că acolo s-a născut pasiunea. Iar Fayrouz e, prin excelență, reprezentanta poporului în care s-a născut.
Și apoi o asculți. Ai impresia că ești pe malul mării și îți intră soarele în fiecare celulă. Înțelegi că în lumea asta există mistere pe care ar fi păcat să le descopări, pentru că ai pierde o fărâmă de frumos. Îți răscolește cele mai ascunse părți ale trupului și sufletului, unele de nici nu știai că le ai. Și te doare atât de tare când se termină, încât nu te poți abține și apeși butonul de repeat.
Poftiți, să vă convingeți și voi:
Citiţi şi
Așa începe al III-lea Război Mondial
