Le cunosc. Le-am văzut cu ochii aplecați, urmărind o infinitate ce se încheie în vârful piciorului lor. Și mâinile frământate de gânduri ce nu se lasă rostite. Își mângâie pudic inelarul. În gestul acela cuprind întreaga viață ce ar dori-o. Iar când ridică privirea, totul în jurul lor încremenește, îmblânzit de melancolia ce li se odihnește pe gene.
Îmi place să le ascult cum respiră încet, ca nu cumva vreun atom din ele să invadeze spațiul care le înconjoară. Să nu doboare cu săgeata privirii vreun vis ce tocmai s-a născut și se vrea liber.
Le-am văzut trăindu-și întreaga suferință într-un zâmbet dulceag-amărui și nespunându-și fericirea de teama risipei. Opresc întreaga lumină acolo, în colțul ochiului ce chicotește pe înfundate, mângâiat de bucuria ce le străpunge irisul.
Cât îmi place să privesc, vara, mandala perfectă care se odihnește pe glezna lor. Și cum pulpa dezgolită, ajunsă la maturitate, se încordează nervos sub trupul copt, mustind de viață.
Le-am văzut ducându-și pe furiș povara iernii vârstei lor. Și refuzând orice dram de fericire, pentru că resemnarea le-a fost singura armă împotriva mizeriei și suferinței.
Le-am văzut dezgolindu-și cu obstinență sânii fragezi, cerșind atingerile oricui, oricând. Și m-a durut tinerețea lor ce se vindea prea ieftin. Dar le-am iubit așa, mai mult decât oricând. Pentru că atunci aveau cea mai mare nevoie.
Le-am luat pe toate și mi le-am așezat în suflet, acolo unde e întotdeauna vară. Ca ele să își poată lepăda haine vârstei lor și să fie mereu în secundă. Să uite de timp și să se trăiasă pe ele însele fără teamă, regrete și întrebări. Căci nu e nimic mai minunat decât femeia liberă de orice sens-povară pe care lumea i l-a pus pe umeri. Femeia care își amintește că ea și numai ea poate naște timp, dând lumii OAMENI. Femeia, punctul prim al artei, al luminii și al culorilor.
Frumoasele mele, aș vrea ca măcar un moment să vă vedeți prin ochii mei. Atunci ați ști că minunile există.
Pe Ioana o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
