Sâmbătă, pe la prânz, mă aflam în sala de așteptare pentru un control de rutină la cardiolog. Și cum așteptam eu, așa, să-mi vină rândul, la un moment dat și-au făcut apariția un El și o Ea. Ea să tot fi avut 55 de ani, iar el vreo 60. Văzând că numeric femeile depășeau numărul bărbaților care așteptau, el a exclamat pe un ton amuzat: „Ce de femei! Asta pentru că femeile sunt mai inimoase decât bărbații.” Ea nu a spus nimic, doar l-a împins discret către un scaun liber, apoi s-a îndreptat spre asistentă pentru a-i spune ceva în șoaptă. După o vreme, s-a așezat și ea pe un scaun ce se eliberase lângă el. În timp ce-și alunga cu degetul arătător un fir de praf imaginar de pe blugii ce se mulau pe trupul ei încă grațios, i-a spus plictisită că înainte medicii erau cei care-și așteptau pacienții. Cu alte cuvinte, înainte nu erau așa de mulți bolnavi.
Un timp au continuat să vorbească cu detașare despre una, despre alta, de parcă ieșiseră la o cafea în oraș și nu voiau să lase tăcerea să se aștearnă între ei. Conversația le-a fost totuși întreruptă de apariția unui medic ginecolog care venise să lase un buchet de flori pentru doctorița la ușa căreia așteptam cu toții. Este posibil ca ea să-l fi cunoscut mai de mult, căci se pare că starea deplorabilă în care ajunsese acesta a reușit să-i alunge plictisul, făcând-o să spună: „Tu știi cine este ăsta? Este doctorul S. A fost unul dintre cei mai frumoși bărbați pe care i-a avut orașul ăsta! Și uită-te și tu în ce hal arată, gras, chel, cu hainele alandala pe el! Toate astea i se trag de la pierderea neveste-si. De când a murit, el nu și-a mai putut reveni.“ S-a oprit pentru o clipă, parcă ar fi vrut să tragă o gură de aer proaspăt în piept, apoi a continuat oftând: „Ce înseamnă și o femeie în viața bărbatului! Fără o femeie, un bărbat este un mort în viață!“ El a privit-o dintr-o parte, ca și cum atunci ar fi privit-o pentru prima dată, și i-a răspuns: „Tu ce faci acum? Faci educație cu mine?“
Nu m-am putut abține și am zâmbit. Mi-a remarcat zâmbetul și, rușinat, mi-a zâmbit și el. Iar ea m-a privit ca și cum abia atunci realizase că nu sunt obiect de decor. Situația mi s-a părut absolut delicioasă. M-a amuzat să văd că, deși el era pacientul, nu accepta să primească decontul unor polițe mai vechi pe care ea voia să i le plătească. Cine poate spune că viața nu are farmecul ei după ce treci de 50 de ani?
Pe Rita o găsești și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
