Manipularea a devenit un termen omniprezent în lumea actuală. Din fericire, există încă câțiva cetățeni sinceri a căror istorie de viață merită amintită în această lume vândută și mult prea agresivă. Geopolitica nu este punctul tău forte? Nicio problemă, Official Secret încearcă să ne lămurească cum s-au mai petrecut unele fapte din istoria recentă.
Official Secrets este un film în care descoperim mecanismele prin care marile puteri se folosesc de informații, pe care le tot răstălmăcesc, o bună ocazie pentru a descoperi o aventură geopolitică care, o bucată de vreme, a fost complet ignorată.Pelicula prezintă o fațetă suplimentară a războiului din Irak (din 2003) și indică o viziune sută la sută britanică asupra schimbării. Gavin Hood a prezentat povestea britanicei Katharine Gun, traducător în serviciul guvernului britanic. Urmând linia filmelor despre comploturi și mașinațiuni – Alan J. Pakula (The President’s Men), Oliver Stone (JFK, Snowden) sau mai recent Steven Spielberg (Pentagon Papers) – cineastul alege unghiul intim, ancheta jurnalistică și rechiziția legală, conjugate în această poveste cinematografică. Chiar dacă nu este un film de acțiune, precum Green Zone, ci e o biografie cinamatografică, Official Secrets e un film despre primii denunțători (neprotejat) și, cu siguranță, că, astăzi, un caz similar nu mai poate fi lăsat descoperit în «era transparenței» și a rețelelor sociale.
Așadar, pornind de la un caz real, filmul dezvăluie corupția morală – SUA și Marea Britanie vor să determine unele state membre ale O.N.U. să voteze în favoarea invaziei în Irak. În 2003, la doi ani de la atacurile din 11 septembrie, SUA și aliații săi englezi s-au străduit să convingă ONU să-i autorizeze să atace Irakul, bănuit că ar deține arme de distrugere în masă.
Katharine Gun, angajat britanic în domeniul informațiilor, primește o notă NSA: Statele Unite solicită ajutorul Marii Britanii în colectarea informațiilor compromițătoare asupra anumitor membri ai Consiliului de Securitate al ONU și obligarea acestora să voteze favoarea invaziei. Acest „memo”/notă clarifică faptul că SUA au nevoie de ajutorul englezilor, pentru ca membrii Consiliului de Securitate al ONU să poată înclina votul în favoarea unui atac al SUA împotriva Irakului chiar dacă nu s-au găsit arme chimice acolo. Tânăra Gun decide apoi să livreze presei nota pentru a preveni războiul. Faptele din umbră devoalate de această umilă slujbașă ar fi putut salva mii de vieți expuse pericolelor unui război necruțător (invazie autorizată de George W. Bush, fără acordul ONU). Optând să expună această vastă conspirație politică, Katharine Gun va risca totul: viața, familia, libertatea sa.
Avem de-a face cu un film de actualitate, pe fundalul politicii internaționale, spionajului și proceselor. De la bun început, trebuie să înțelegem că nu este un film bine-ritmat/de acțiune, există anumite lungimi, explicații mult prea detaliate, dar cu dialoguri consistente. De apreciat rămâne, de departe, distribuția, deși regizorul nu a urmărit identificare fizică perfectă pentru personaje și actori, ci – mai ales – „compatibilitatea” emoțională. Povestea de pe ecran este fluidă, inteligent spusă și relevantă pentru temă: nevoia de morală. Peliculă capătă, pe alocuri, aspectul unui thriller, soțul eroinei fiind un imigrant kurd/ Yasar (Adam Bakri), amenintat cu deportarea, iar twistul final aduce satisfacție spectatorului. Fermecătoarea Keira Knightley este complet convingătoare în postura unui „denunțător” incoruptibil, actrița fiind o artistă în arta persuasiunii.
Grație măiestriei artistice ale celor doi actori de excepție – Keira Knightley și Ralph Fiennes – marile minciuni ale guvernanților sunt demonstrate. Realizatorul a mizat pe distribuție (Keira Knightley, Matt Smith, Matthew Goode, Ralph Fiennes) și pe ambinață (Imaginea: Florian Hoffmeister), de aceea, imaginile par decupate dintr-un film anxiogen din anii ’70. Timp de aproape două ore, cineastul sud-african se străduiește să creeze o tensiune reală. Pe fondul ipocriziei generale, care confundă eroismul cu trădarea și binele comun cu interesele particulare, Official Secrets știe să facă inteligibilă problematica acestui fel de „scandal”. De asemenea, ridică problema liberului arbitru și a dreptului unei persoane de a nu se supune orbește directivelor care i-au fost date („I work for the British people. I do not gather intelligence so the government can lie to the British people.”/ „Lucrez penttru poporul britanic și vreau să cred că guvernul nu îi poate minți pe englezi.”).
În fapt, pelicula demască acea parte ascunsă a izbucnirii celui de-al doilea război din Golf și devine o reflecție asupra valorilor umane purtate de anumiți „denunțători” care, uneori, trebuie să încalce legea. Official Secrets are marea calitatea să ne amintească că, dacă trădarea poate fi instituțională, curajul este universal.
***
Regia: Gavin Hood
Scenariul: Gregory Bernstein, Sara Bernstein, Gavin Hood după volumul The Spy Who Tried to Stop a War de Marcia & Thomas Mitchell
Imaginea: Florian Hoffmeister
Montajul: Megan Gill
Muzica: Paul Hepker și Mark Kilian
Distribuția:
Keira Knightley – Katharine Gun
Matt Smith – Martin Bright
Matthew Goode – Peter Beaumont
Rhys Ifans – Ed Vulliamy
Adam Bakri – Yasar Gun
Indira Varma – Shami Chakrabarti
Ralph Fiennes – Ben Emmerson
Conleth Hill – Roger Alton
Tamsin Greig – Elizabeth Wilmshurst
Durata: 112 min
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Citiţi şi
Un alt fel de ‘cină de gală’ – The Menu
Dacă întrebi 10 studenți la medicină…
Juliette Binoche – Coco Chanel în “The New Look”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.