– Ce ai zice să privim orașul de la înălțime? Este acest restaurant, al unei cântărețe portugheze, la un kilometru și ceva de aici. Spectacolul începe la 9, dar găsim un Uber. Cred că le putem da un telefon.
L-am privit neîncrezătoare, era târziu deja, dar un minut mai târziu rezervam telefonic o masă pentru trei persoane cu promisiunea că muzica începea în mai puțin de o oră, și mângâindu-ne că dacă restaurantul va fi gol – în contrast cu ipoteza că este atât de greu să gasești fado în ultima clipă! -, cu atât mai bine, vom avea o vedetă națională și uimitoarea priveliște vizualizată pe website doar pentru noi. Analiza scenariilor implică și asumarea riscurilor, nu?
Pagina de start
World Wide Web, Web sau WWW – acest instrument indispensabil omului modern cu acces la rețeaua internet, etalează elemente extrase dintr-un sistem complex, grupate după criteriul ales de utilizator. Aceasta permite accesarea unor pagini diferite din același domeniu, iar cu pricepere și puțin noroc, a paginii potrivite în context.
Am intrat cu teamă și ne-a surprins primirea caldă, ceremonială, specifică restaurantelor cu meniuri fine dining. Decorul chiar era autentic, mobilier de lemn atent sculptat, doi instrumentiști care exersau ultimele acorduri la baza unei eșarfe ample, negre, care decora chiar peretele frontal (culoarea tristeții, culoarea din fado). Am fost conduși într-o logie cu ferestre pe două laturi, care oferea o panoramă perfectă asupra orașului. Fotografiile de pe website nu mințiseră cu nimic.
Celelalte mese își primiseră deja oaspeții elegant îmbrăcați printre porțelanuri, cum altfel decât sugerând faianțele albastre ale orașului, și lumânări discrete luminau blând macrameuri împletite ca pe vremea copilăriei mele.
Pentru că webul îmi relevase această poveste, nu m-am putut opri să gândesc că designerul acestui proiect în care tocmai intrasem fizic și nu doar virtual, și-a făcut treaba: experiența utilizatorului cu interfața era fără dubiu prietenoasă. Să vedem navigarea prin diverse pagini.
Ni s-a preluat opțiunea culinară și m-a frapat atenția personalului față de un aspect aparent banal: le-am spus că prefer un vin moale, dar aromat, iar cel de Porto – mândria orașului – pentru mine este dur. Fără a se simti ofensată în vreun fel, pe parcursul serii femeia despre care am aflat că este chiar fiica proprietarei, mi-a oferit două tipuri, pe care le-a asortat impecabil descrierii mele (despre cel artizanal cu gust fin de pere de la desert, vă pot spune că a fost unul dintre cele mai bune pe care le-am gustat până acum).
Specificul restaurantului și funcționalitatea de bază: mâncare traditională portugheză și muzică FADO
După vreo douăzeci de minute, ușa s-a deschis, instrumentiștii s-au așezat pe locurile dedicate și la primele acorduri s-a ivit ea: Sandra Correia.
O frumusețe de femeie, dar așa cum se întâmplă cu marile talente, și în cazul ei ești complet absorbit de voce, iar trăsăturile fizice rămân în plan secund. Vibrantă, cu o precizie de toreador, de parcă numele ar fi trebuit să-i fie ’’Corrida’’. Așa aș descrie-o.
Sandra ne-a oferit în acea seară o poveste portugheză autentică. Atent informată, deși în restaurant erau doar localnici în afară de noi, ne-a oferit din când în când explicații în limba engleză.
Așa am inteles că fado este acolo unde încep și se termină iubirea, și dorul, și tristețea. Că totul este fado. Și am trăit live ce descoperisem pe un disc imprimat de un prieten acum 15 ani: fadoul autentic adus în world wide web de Amalia Rodriguez.
Nu aș fi crezut că pot să regăsesc Povestea din Bucureștiul de odinioară, despre care v-am scris aici, în altă țară, la o altă scară, într-un alt gen muzical.
În această seară de concert, alături de Sandra au mai cântat patru artiste, inclusiv o doamnă care probabil începuse să încânte audiențe acum multe zeci de ani.
A fost o reprezentație impecabilă despre definiția tristeții portugheze prin fado. Fadistele s-au completat una pe cealaltă în mod uimitor, în ceea ce am considerat a fi o seară intimă, într-o familie muzicală, care își invita cunoscuții la masă. Pauzele, bine alese pentru a savura preparatele culinare, erau acompaniate de muzică în surdină.
Mâncarea, un vis!
Codul cu cremă de brânză în vas de lut mi-a amintit involuntar de cuptorul din care bunica scotea minunății similare.
Să vă spun că pe lângă două feluri de mousse fin, desertul principal era un salam de biscuiți cu gust impecabil?
Castanele coapte din partea casei nu sunt în mod normal pe gustul meu, dar am încercat una, căci din nou designerul s-a întrecut pe sine, iar în acel context se potriveau perfect.
Probabil că oricărui analist pentru soluții digitale în locul meu, acest studiu comparativ între proiectul Fado Portugues și proiecte tradiționale românești, mi-a relevat cât de asemănătoare sunt popoarele noastre. Până și la limbă, am gândit : portughezii au influența sud-vestică (geografic atât de aproape de Africa, și de aici pronunția aproape din gât sau nazală), iar noi pe aceea sud-estică (și de aici consoanele și accentul slav). Probabil că aceasta înseamnă șansa de a te fi născut la margine, asigurând un flanc european sau altul.
Ca să fie tabloul complet, soțul Sandrei a condus oaspeții la plecare și a fost o prezență firească pe tot parcursul serii, mândru de artista familiei, în umbra ei mereu, aplaudând-o primul.
Aș zice că am descoperit pe web un proiect local dezvoltat de o echipă consolidată.
Surpriza serii : România
Într-una din pauze m-am apropiat cu sfială de Sandra, i-am mulțumit și am schimbat câteva vorbe. Așa am aflat că este o prezență constantă în țara noastră, la invitația unui restaurant cu specific portughez: Dancing Lobster, pe care nu-l știam, dar abia aștept să-l descopăr cu prima ocazie.
– Ultima oară am cântat acolo acum patru luni, au mâncare foarte bună și recreează prin diverse evenimente Portugalia. Așa cum o știu eu. Trebuia să merg la sfârșit de ianuarie, ei vor organiza atunci câteva seri de fado, însă din păcate am alte angajamente. Du-te și spune-le că o cunoști pe Sandra, arată-le poza cu noi!
Sandra și Octavia
Un om cu un discurs atât de adaptat și simplu, pe cât de mare îi este talentul artistic. Așa am perceput-o pe Sandra. Cine ar fi zis că vedeta și gazda serii petrecute la Porto îmi va oferi o recomandare de restaurant la București? Probabil că n-aduce anul… unde ne poartă clipa.
A fost o seară neașteptată la sfârșitul concediului nostru. A fost o seară pe care o voi păstra cu mine mereu. A fost seară în care Portugalia n-a mai fost atât de departe de România. A fost proiectul perfect în acel context, identificat în mod nesperat din câteva click-uri pe web.
A fost FADO, web și Google Maps.
Acest articol a fost adaptat după varianta în limba engleză, care se regăsește aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Istorii pe pâine – Eating out 5. Let them eat cake, she said
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
