Facebook? Hai s-o fac și p-asta!

27 October 2013

La început, nu-mi plăcea ideea. Consideram că este pentru cei care au prea mult timp liber. Încă o cred. Facebook este o platformă extraordinară antiplictiseală pentru cei care, efectiv, nu au ce face. Te ține în contact cu cei care, la rândul lor, nu au ce face. Îți oferă ʻșansaʼ de a ʻcunoașteʼ oameni noi. Are și jocuri; dacă n-ai grădina ta, acum ai una online și poți să cultivi roșii, păstârnac și să aduni recolta de rapiță. Îți umple timpul! Și-o face atât de neproductiv!

Și nu subestimez deloc impactul pozitiv pe care îl are acest site asupra oamenilor care își găsesc perechea, dragostea, împlinirea mulțumită unui friend request. Am convingerea justificată de fapte că există asemenea frumoase întâmplări.

Așa că am refuzat oferta de sign up. Mai târziu, când devenise virală, rezistam fără prea mare efort invitațiilor verbale ale prietenilor, “hai și tu” nu mă atrăgea deloc și am ezitat luni în șir. Sunt omul căruia i se eliberează dopamina când scrie, când citește o carte, când vede un film sau când merge la teatru, când se întâlnește și când vorbește față în față cu cei apropiați. Eram rezistent la schimbare. De ce aș fi apelat la o platformă care să-mi permită să văd pozele pe care prietenii mi le arătau, oricum, la întoarcerea lor din călătorie? De ce aș scrie ceva pe chat, nu mai există sms-uri? Nu mă înțelegeți greșit, nu eram nici pe departe anti-facebook. Indiferent și atât. Dar când directori de marketing, directori generali, oameni în funcții înalte îmi spuneau ”caută-mă pe facebook că intru mai des decât pe mail, îți răspund mai repede
așa”, rămâneam afiș. Și-am zis ”hai s-o fac și p-asta!”. Lista de prieteni s-a umplut repede, nu am dat accept decât persoanelor pe care le cunosc. Un vers dintr-o melodie, o poză frumoasă, un articol dedicat unei persoane dragi, o amintire… Peretele a început să se decoreze de la sine. Aloc puțin timp facebookului; fiind conectat la telefon, nu-mi verific mesajele, ci le primesc direct. Iar când am ceva de spus, de scris, de share-uit, intru și-o fac.
Aşa ca, iată-mă! De intrat, intru; e adevărat, mai rar. Dar o fac pentru ca îmi pot promova evenimentele și pentru a lăsa o vorbă bună celor care au timp și chef să mă citească (și care mă găsesc, în număr mare, pe blog). Și spun mulțumesc. Pentru că programul nu-mi permite să fiu zilnic în contact cu toată lumea, așa ca pot să văd ce mai fac dragii mei, neuitând, bineînțeles, că un telefon sau o întâlnire sunt mai importante și trebuie să primeze like-ului. Așa că cine dorește să-mi vorbească, să mă-ntrebe cum o mai duc sau să-mi împărtășească un gând, fie el demn de zâmbet sau de lacrimă, știe că mă găsește necondiționat la același număr de telefon dintotdeauna! 🙂
Alo?
[poll id=”20″]



Citiţi şi

O nouă cercetare realizată de parodontax dezvăluie modul în care sănătatea gingiilor poate fi neglijată de pacienți în timpul tratamentului ortodontic

Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?

Amintiri dintr-o altă viață (1)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. C / 21 January 2014 21:06

    6. Pentru a avea sansa de a mai interactiona cu prietenii cu care altfel as pierde legatura, intrucat eu si telefonul nu prea ne potrivim. (probabil e si un pic de “Verba volant scripta manent” la mijloc)
    7. Pentru a fi la curent cu experientele lor, scutindu-i astfel de timpul pe care l-ar fi pierdut pentru a mi le relata personal.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro