Astăzi, despre copilări(r)e. Starea de început a tuturor lucrurilor, neatinse de norme și rigori, departe de ticăitul nemilos al ceasului care grăbește spre idealuri abstracte. Fără momente, pentru că totul este o curgere fără sincope, fără conștiința vreunui termen sau a vreunei amânări. Copilăria e un fel de „stare de grație”, ca și îndrăgostirea, un fel de El Dorado în care totul se petrece ca în basme, în ilimitare temporală sau spațială. Lucrurile nemaivăzute se petrec aici pur și simplu, însuflețită de o energie colosală, niciodată de ostoit, pentru că aici nu există obstacole capabile să construiască granițe. De aceea, pierderea copilăriei echivalează cu pierderea Paradisului și cu melancolia, iar dacă în realitate e inevitabilă, există mereu o compensație a regăsirii ei prin intermediul sufletului, pentru că ea e mirarea care însoțește descoperirea lumii, e arma sigură împotriva uitării. E primul gust, primul miros și imaginea mamei. Prima carte și prima julitură. Prima îndrăgostire, de colegul/colega de bancă de la grădiniță sau de la școală. E primul semn că lumea se mișcă, animată de legi care se cer descoperite încetul cu încetul. E prima formă de politețe și prima rușine, dar și sentimentul că orice poate fi iertat.
Nu putem rămâne la infinit copii, dar ne putem copilări, punând între paranteze orele, chiar dacă o facem pentru scurt timp. Putem visa că (ne) mai putem stăpâni și că nimic nu ne poate afecta bucuria de a trăi, putem spera că totul are leac și că nu există pierderi iremediabile, că nimic nu e definitiv atâta timp cât avem în noi voința. Că undeva, există o roată imensă și un om bun, ca un fel de bunic, o învârtește în sensul invers acelor de ceasornic, doar dacă ne gândim la el. Am putea merge și cu bicicleta până la el, nu mai departe de pâlcul acela de copaci care se vede în zare. Azi ieșim cu toții din casă, ne îmbrăcăm cu ce-om avea mai frumos și plecăm după vată de zahăr, baloane colorate și fericire! Pe locuri, fiți gata, start!
Creion
Tudor Arghezi
Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.
Strânge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană.
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.
Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.
Când tristeţile te dor,
Uită tot şi tâlcul lor.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
10 greșeli pe care nu le mai facem în pat după o anumită vârstă
Orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă
Andropauza (menopauza masculină)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
