Un umorist clujean a avut o idee foarte haioasă, respectiv a pândit una din parcările pentru persoane cu dizabilităţi din urbea natală și a interpelat, cu ajutorul unui scaun cu rotile, pe toți cei care au parcat acolo.
Acțiunea desfășurându-se în Cluj, omul a scăpat fără felgme, palme după ceafă sau șuturi în cur, ardeleanul tipic consumându-și rezerva de tupeu din momentul parcării și preferând, în momentul demascării, să părăsească rușinat locul.
La noi, în București, probabil că, după cafteală, umoristul ar fi trebuit și să curețe parbrizele mașinilor respective.
Singura persoană care nu s-a rușinat de ipostaza în care a fost prinsă a fost o doamnă, cu adevărat handicapată, în fapt o persoană cu suflet de bucureștean și posibil suferindă de o afecțiune labială care nu îi permite parcarea mai departe cu 5 metri de locul unde are treabă. În mașină cu femeia, un copil, o fetiță, aparent sănătoasă și aflată probabil acolo numai ca să o ajute pe maică-sa în cazul în care handicapul i s-ar fi acutizat.
Am privit cu mândrie de regățean cum tânăra doamnă l-a muștruluit pe comediant și a continuat netulburată treaba, arătându-ne tuturor cum ar trebui să reacționeze opinia publică în cazul limitaților care încearcă să oprească drumul unei femei spre shopping.
O altă persoană cu suflet cernit, ziarist din Cluj, a identificat-o pe tânăra handicapată, femeie care, în ciuda incontestabilelor metehne fizice, a reușit în viață destul de bine – este avocată și nevastă de șef, în fapt, o femeie căreia municipalitatea ar trebui să îi rezerve locuri de parcare special colorate și nu să o lase să își chinuie privirea după indicatoarele pentru persoanele cu dizabilităţi.
Fiind avocată, susnumita doamnă a înțeles cu mult înaintea oricăruia dintre noi, privitorii nehandicapați ai scenei, că a fost abuzată și acum, că identitatea ei a fost dezvăluită cu o perfidie nemeritată, se pare că intenționează să dea în judecată pe toată lumea. Și numai sume mari de bani ar putea, în context, să repare reputația, pe nedrept batjocorită de aceste persoane fără inimă, incapabile a înțelege, se pare, arsurile subinghinale care o încearcă pe femeie atunci când trebuie să străbată mai mult de 10 metri până la mall.
Se pare că, în afara handicapului fizic, femeia suferă și de alte tipuri de handicap, endemice la ciocoi, care o împiedică să se bucure de bă_inile trase atunci când cei din jur o arată cu degetul. Căci ce fel de ciocoială mai este și asta dacă orice p_list este capabil să te obrăzească pentru ceva ce este, de drept, al tău?
Și da, mi se pare că prin faptul că, deși surprinsă într-o ipostază atât de bucureșteană pentru un oraș ardelenesc, tot ea face scandal, femeia merită, pe bune, un certificat de handicapat.
Că zdravănă la cap nu este.
Citiţi şi
Despre farmecul burghez al discreției
Jurnal de Arizona: Draga mea Menopauză
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
