Aş putea fi acuzată că rămân mereu în urma tren(d)ului. Dar aşa sunt, nu mă arunc niciodată la un produs nou apărut pe rafturi, la o carte ajunsă peste noapte best-seller, la un restaurant în primele zile de la deschidere.
Ca să vezi valoarea lucrurilor trebuie să laşi să se aşeze sclipiciul şi să vezi, după o vreme, dacă mai rămâne ceva. Şi pentru că tot am vorbit despre restaurante şi cărţi, tocmai când m-am decis şi eu să citesc “Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte” (după ce canicula pentru această carte s-a mai potolit) şi eram la capitolul despre bucuriile vieţii “bella far niente”, paşii m-au purtat într-o seară spre Grădina Icoanei, în căutarea restaurantului Gargantua. Şi am nimerit direct în mrejele plăcerii de a mânca aşa cum scrie la carte, la cea a lui Rabelais, desigur. Trebuie să recunosc că nu am putut descifra toate citatele din “Gargantua şi Pantagruel”, scrise în franceză veche pe oglinda din interior şi pe geamurile mari ale localului. Şi asta fiindcă aveam lucruri mai arzătoare la ordinea serii de făcut – să las simţurile să-mi şoptească cuvinte delicioase despre preparatele şi băuturile pe care aveam să le degust.
Ei bine, a fost un chin! Să stau de vorbă cu gazdele noastre, Mihaela Ştefan şi Matei Ionescu, în timp ce pe sub privirile şi nasul meu erau aduse preparate deopotrivă aspectuoase şi răscolitor mirositoare. Care abureau de nerăbdarea de a fi fotografiate de Gina, artista fotograf, norocoasă să aibă aşa “modele” fotogenice. Pe când Matei îmi povestea despre arhitectura din farfurie, nările mi s-au umplut cu miros de busuioc, de la Spaghetti con Gamberi e Zuccini, iar pe când aflam despre stilul fusion al restaurantului – adică amestec din mai multe bucătarii, dar adaptate la gusturile clientului român, a apărut în faţa mea un Galetto (cocoş pitic franţuzesc) rumenit la cuptor, având alături cartofi cu adevărat pai şi un delicios mujdei cu iaurt. Limonada cu mentă – reţeta casei, din care tot sorbeam ca să nu înghit în gol, îmi sporea senzaţia de gol în stomac. Altfel, era absolut delicioasă.
Aşadar, iată ce am aflat de la cuplul de patroni gurmanzi, că nici nu au cum fi altfel, dacă se ocupă de un asemenea deliciu de restaurant.
Localul – îi spun astfel pentru că Gargantua este de fapt 2 în 1, restaurant şi cafenea – a fost deschis acum un an. Matei Ionescu, arhitect de meserie, a amenajat personal locul, cu geamuri mari, neacoperite, spre parc şi acoperite cu perdele bordo spre teatrul Bulandra, de peste drum. Jumătatea de restaurant este cu covor pe jos, scaune transparente “Fantoma lui Ludovic”, canapele de acceaşi culoare cu draperiile, inspirate din localul lor preferat din Paris. Partea de cafenea este cu pardoseală, mese mici şi bar. În funcţie de ora la care intri, îţi alegi jumătatea care ţi se potriveşte chefului. Dacă nu ţi-e foame, te poţi răcori cu un smoothie din Frunctul Pasiunii sau cu mai-devreme-amintita limonadă.
Dar dacă ţi-e foame, ai nimerit cum nu se poate mai bine. Preparatele din meniu sunt creaţii ale celor mai cunoscuţi bucătari din Bucureşti care au instruit personalul. La prima oră a diminetii, te aşteaptă o cafea aromată şi croissante cu unt, à la française, făcute în casă. Dacă nu eşti un matinal, un brunch te va ajuta să recuperezi o parte din micul dejun alături de un preparat uşor de prânz. Iar seara poţi alege între preparate europene, franţuzeşti sau italiene, sau să încerci exoticul Curcan Teriyaki cu sushi de legume. Dintre toate, cel mai mult m-au impresionat pastele, şi acestea făcute în casă, molto italiana. Poate şi pentru că eu de fapt nu mănânc paste, experienţa de la Gargantua a fost o mare şi plăcută excepţie. Dar nu întreg meniul e compus din preparate din lume adunate. Există un aperitiv delicios, Aperitiv Trio, care conţine salată de vinete, pastă picantă de măsline cu usturoi şi, surpriză, pateu de ficăţei făcut după reţeta mamei lui Matei. Şi mama Mihaelei şi-a pus semnătura, dar pe un desert – tortul Joffre – foarte bun, dar mai potrivit pentru serile răcoroase de toamnă. Pentru vară, însă, după o masă atât de îmbucurătoare, un cheese cake cu fructe de pădure a fost alegerea perfectă.
Nu, n-am uitat de meniul de vinuri. Lista, atent realizată de către specialişti Vinexpert, conţine vinuri româneşti, franţuzeşti, chiliene sau italiene. Un amănunt care poate interesa doamnele: unele vinuri, albe sau roşii, vin în sticluţe care pot umple atât cât trebuie un pahar să satisfacă o poftă.
La urmă, fireşte, vine şi nota! Cum sunt preţurile? Bucuria de a savura frânturi din gastronomia lumii nu poate fi ieftină, dar, măcar o dată, merită fiecare bănuţ. Iar dacă le-aţi trecut o dată pragul, Matei şi Mihalea sunt siguri că veţi deveni prietenii casei.
Fotograf: Gina Buliga
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
