Încep prin a spune așa: am făcut tot ce a fost posibil, fără a merge în extrema nejustificabilă științific, să mă păzesc. Am purtat mască, am folosit dezinfectant, am limitat până la strictul necesar deplasările, chiar m-am mutat din oraș, izolându-mă într-o comunitate mică, sigură, m-am certat urât cu oameni care nu respectau măsurile de siguranță, dar am avut concerte, proiecte, repetiții, ore de canto online sau fizic, atât cât a fost permis. M-am înconjurat de oameni care gândeau și procedau ca mine.
M-am infectat la un concert. Detaliile legate de asta o să le sar.
Am făcut o formă ușoară, nu am luat antibiotice, am urmat o schemă de vitaminizare prescrisă de medic și prieteni pricepuți.
Am avut febră două zile, urmate de încă două zile de confuzie generală, apoi mi-am pierdut complet gustul și mirosul în ziua a 4-a. În ziua a 8-a și a 9-a am avut dificultăți în a respira, care mergeau până la atacuri de panică și stări de leșin. Am rezistat tentației de a merge la spital, era week-end.
Luni am mers la medicul de familie pentru a verifica starea plămânilor și oxigenarea. Ziua a 10-a. Eram foarte bine cu ambele, chiar glumea doctorița mea că nu se aștepta să arate pulsoximetrul chiar 100% și punea asta pe seama exercițiilor de respirație pe care le fac zilnic.
În a 11-a zi mi-am recăpătat parțial gustul, mirosul și starea de bine.
Concluzii personale
Mai presus decât orice schemă de tratament, ai nevoie de un grup de suport care să te ajute să treci peste frică (frică de spital, frică de moarte, alte frici). Sunt binecuvântată că am avut în jur oameni care m-au întrebat zilnic cum mă simt, mi-au trimis vitamine, gânduri bune, încurajări, descurajări, după caz. A însemnat în cazul meu diferența între a petrece carantină acasă sau la spital. Vă mulțumesc (vă știți voi).
În cea mai proastă zi, am simțit nevoia să reacționez ca de obicei în fața bolii – să mă ridic din pat și să mă “scutur”, să fac treabă, de toate. Am rezistat tentației și mi-am ascultat corpul. Am stat, m-am odihnit, nu m-am luptat, nu am aplicat tehnică “mind over body”, am simțit că e mai bine să nu. Cred că am procedat corect.
Cel mai greu a fost să mă izolez de copii – să nu le pot îmbrățișa, să plângem în camere separate de dor și să nu dormim, să nu mâncăm împreună, să mă chinui să fac orele online cu mască, pentru că ministresa educației nu s-a gândit că, dacă părinții se îmbolnăvesc, copiii nu ar trebui să primească absențe.
Cel mai important aspect
Nu am făcut testul covid. Motivul meu, foarte personal – medicul de familie m-a atenționat că DSP ar putea veni și după o săptămână să ne testeze, iar de pus în carantină ne vor pune după ce vin rezultatele testului. Dacă testul ar fi fost negativ (cum au fost câteva teste în jurul meu, la persoane cu aceleași simptome), ar fi însemnat oficial că nu am covid, chiar dacă aveam toate simptomele. Dacă ar fi ieșit pozitiv, eram o cifră în plus, dar pierdeam o săptămână din viața mea, iar eu, că muzician independent, nu am ce face cu un concediu medical. Eu nu am salariu, nu am protecție socială ori medicală de niciun fel.
Am preferat să ascult medicul de familie și să intru cu toată familia în carantină pe răspunderea mea, timp de 14 zile de la primul simptom. Am anunțat toți oamenii cu care am intrat în contact, chiar dacă am fost practic izolată din momentul în care am plecat de la concert, pentru că trăiesc izolat de restul lumii oricum.
Coronavirusul ăsta nu are, oameni buni, nicio treabă cu gripa. Puteți să vă mințiți cât vreți, dacă o să-l faceți, o să înțelegeți. E un virus care îți ia corpul prin surprindere, în fiecare zi se comportă diferit. Într-o zi te simți bine (eu prin ziua a 7-a ziceam că am scăpat), apoi brusc simți că nu vei supraviețui (asta a fost la mine ziua a 8-a). Apropo de ce zice doamna vedetă cu inhalațiile în prosop – e un căcat, mie nu mi-a curs nasul, nu am tușit. Nu aveam de ce să fac inhalații. Cu ceai.
Citiți și Eu nu o să mă vaccinez
Ce voi face din punct de vedere medical
La sfatul medicului, înainte de Crăciun, voi face un test de anticorpi din sânge (nu test rapid). Un profil imunologic Sars-Cov2.
Aveți grijă de voi. Masca nu funcționează în spații închise, decât dacă expunerea e de scurtă durată și spațiul e generos. Vă spune fata, din experiența ei.
Toate articolele Luizei, aici.
Citiţi şi
Împreună până se va face târziu în noi
Ea ar fi trebuit să vadă, să știe, să mă vadă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
