Întotdeauna am crezut că nu eu dețin adevărul absolut și că e bine să se facă un schimb de idei între persoane care împărtășesc aceleași viziuni despre viață. Poate din acest schimb reușim să învățăm unii de la alții.
Cred că e de bun simț să subliniez de la început că nu doresc să dau cu tifla în anumite categorii sociale. Sunt mamă și profesoară. Nu mă mândresc cu nu știu ce rezultate la școala în care predau, în direcția general așteptată. Parcă mereu vrem să auzim că am câștigat nu știu ce olimpiade cu copiii din școală, că am obținut nu știu câte medalii, că elevii au reușit în viața datorită unor profesori eminenți dar și care muncesc enorm cu elevii.
Uităm că a fi bun în profesia ta înseamnă o muncă de zi cu zi, în care încerci să îți duci crucea cu bune și cu rele, încerci să îți termini materia și mai ales, poți să ai o relație frumoasă cu adolescenții de azi, atât de blamați dar care sunt la fel de frumoși și de rebeli cum poate am fost și noi cândva. Deja normalul nu ne mai place, e ceva obișnuit și nu iese din tipare. Ei bine, eu zic că dacă facem ce trebuie și mai ales nu aruncăm săgeți otrăvite unii în alții, e totuși ceva frumos. Să învățăm să apreciem și lucrurile obișnuite, dar făcute cu drag, mereu.
Am citit un articol despre unul din motivele pentru care, chipurile, bărbații nu mai iubesc femeile. (De ce nu te mai iubește bărbatul) În articolul respectiv se vorbea de faptul că femeile devin acre, nu se mai îngrijesc deloc, și apoi se miră de ce bărbații iubesc alte femei. E cât se poate de adevărat. Lumea e plină de astfel de exemple, se întâlnesc zi de zi, oriunde. Nicio categorie socială nu e lipsită de ele. Dar nu putem generaliza. E doar unul din miile de motive.
Uneori, bărbații pur și simplu se plictisesc sau constată că viața în doi e prea grea și prea puțin le rămâne din ce și-au imaginat că ar fi. E greu să construiești ceva solid și să nu renunți la altceva. E greu să iubim cu aceeași intensitate o persoană pe termen îndelungat, e greu, să recunoaștem. Sau, uneori, bărbații nu ne mai iubesc pur și simplu pentru că își permit să „iubească” și alte femei. După cum și reciproca e valabilă. Există și femei care înșală, după cum există și bărbați care nu se mai îngrijesc. Politically correct ar fi să fim buni.
Să înțelegem că uneori nu ne mai e bine împreună sau că, pe parcurs, ceva ne-a determinat să nu mai iubim acea persoană pe care am crezut-o partener până la finalul vieții. Dar nu doar să tragem niște concluzii generale, după câteva exemple pe care le vedem cu ochiul liber. Echilibrul și cumpătarea sunt cele care ar trebui să primeze.
Evident că nu e bine să tolerăm profesorii care își jignesc elevii, bărbații care își jignesc partenerele sau invers, toate astea sunt deviații și trebuie taxate ca atare. Să zâmbim mai mult și să fim buni. Indiferent ce ocupație am avea, dacă suntem buni și putem dormi liniștiți, eu zic că mai e o șansă. De ce trebuie să alegem cele mai rele sau cele mai bune exemple pentru a stabili un „adevăr general valabil”? Viața e fix între aceste valori.
Bunica mea spunea că orice sac își are peticul lui. Așa cred că e și cu oamenii. În fond, compatibilitatea e tot ce contează și cât de bine ne armonizăm defectele și calitățile. Am întâlnit oameni la prima vedere total nepotriviți din punctul meu de vedere, dar ulterior am constatat o legătură foarte puternică, deoarece, de pildă, aveau același hobby. Le plăcea să meargă în Deltă cu săptămânile și o făceau ori de câte ori aveau posibilitatea. Sau altora le plăcea să facă trasee montane, sau câte și mai câte. Știu că sună a clișeu, dar, zău, dorința dusă la extrem de a fi pe placul unei persoane care nu dă semne că te-ar prețui mi se pare necâștigătoare în final.
Doar părerea mea!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
