O întrebare într-o zi de toamnă, cu ploaie și dor…
Îmi dau seama din ce în ce mai mult că nu pot să te uit, să scot din mine orice îmi amintește de tine, cu degete care pătrund adânc în cel mai ascuns colț al inimii ce sângerează.
Mi-ar spune mulți că este depresie, că este o boală, că pot trece mai departe peste ce ar fi putut fi. Dar nu, este doar dragoste… Mă trezesc înfrigurată în miez de noapte și mă sperii de propria mea judecată: e oare o obsesie? Dar cu strigăte te chem din nou în lumea mea ce nu îmi mai aparține, te visez premonitoriu, îți visez gândurile și durerile, le trăiesc de parcă ar fi ale mele. Uneori, se dovedesc a fi adevărate. Și atunci mă întreb ce e asta? Ce fir mă sau ne leagă, încât eu mă epuizez total de energia mea vitală?
Spuneai că avem noi o legătură, că așa sunt prietenii… Pentru că tu mă vezi și acum o prietenă, deși știi foarte bine ce simt, pentru că spui tu că eu sunt puternică. Dar, oare, așa sunt prietenii, un bărbat și o femeie? Există prietenia între un bărbat și o femeie, o femeie care ți-a spus că este îndrăgostită de tine, iar tu i-ai spus, în cele mai grele momente ale tale, că între voi există o chimie, o legătură la un alt nivel?
Deși as putea scrie pagini întregi despre alții, le-aș descurca firele din ghemul emoțiilor lor, pe ale mele nu reușesc…
Și toamna ce bate cu ploi reci în geam, ce îmi aduce frunzele pline de culoare, ce mă aruncă din nou în brațele tale care n-au existat niciodată pentru mine, și ea parcă e mai frumoasă, dar tristă. Cum aș putea explica o stare pe care nu pot să o definesc? Cum, mai ales ție, care ești doar logică și rațiune? Cum, mai ales mie, care sunt doar emoție și simțire?
Ești departe, ești inabordabil, ești un zid de la care aștept ceva ce nu îmi poate da, pentru că nu îmi ești dator cu nimic, nu a fost scris pentru noi niciun roman de dragoste fierbinte. Doar câteva momente pe care emoția mea le-a simțit până dincolo de barierele cunoscutului, infime picături de ploaie în viața ta perfectă. Sunt o femeie în toată firea, inteligenta și atât de vindecătoare pentru ceilalți. Mai puțin pentru mine.
Iar eu încă mai aștept ca Universul să îmi materializeze gândul și să primesc de la tine semnul că mă vezi, că vei spune, Noi, nu tu sau eu. Ce e asta: dragoste sau obsesie? Doar dau și nu primesc nimic, însă nimeni nu mi-a cerut ofranda. Însă, dragul meu, te-ai bucurat de ea!
Gust post by Anonimă
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
