“Este cineva care nu vrea să se facă bine?” Răspunsul, oricât de ciudat ar părea, este “Da”. În mod conștient, toți vrem să ne fie bine, să nu suferim, să ne putem bucura de viață, să râdem, să trăim din plin. Însă, la nivel inconștient, ceva din noi ne împiedică să ne facem bine. Este vorba despre beneficiile ascunse ale bolii. Da, boala are și beneficii. Există oameni care nu își doresc să fie cu adevărat vindecați, deoarece sunt în căutare de alinare, vindecarea este dureroasă, iar întoarcerea la o viață de om sănătos poate fi neplăcută.
Boala este consecința unor convingeri false, adânc înrădăcinate în ființa celui bolnav, uneori atât de adânc, încât ajung să se manifeste la nivelul corpului fizic și putem vorbi în acest caz despre somatizare. Boala psihologică și emoțională este dureroasă, iar de cele mai multe ori mutilează sufletele în care și-au făcut loc depresia, anxietatea, teama, nesiguranța, singurătatea, sentimentul de nedreptate, că nimic nu mai are rost, de neimportanţă pentru cei din jur. Mai mult, dacă vei întreba persoanele aflate în acestă situație, dacă vor să iasă din aceste stări, cele mai multe probabil vor răspunde: ”Da”. Însă, foarte puține persoane dintre cele care vor oferi acest răspuns sunt cu adevărat dispuse “să se facă bine”.
Atenția și afecțiunea celor din jur obținute prin manipulare
De cele mai multe ori, în ciuda bolii, persoanele în cauză se complac în această situație, deoarece obțin atenția și afecțiunea celor dragi, chiar dacă prin intermediul manipulării de genul: “Nu vezi că mi-e rău? De ce nu mă înțelegi?” (în traducere “Dacă mie mi-e rău, tu cum îți permiți să-ți fie bine?”, “Nu ai făcut niciodată nimic pentru mine!”, iar exemplele pot continua.
Prin această tehnică, persoana bolnavă îi determină pe ceilalți să facă din ce în ce mai multe pentru el, doar ca să-l vadă fericit. Tot acest joc manipulativ nu face nimic altceva decât să adâncească problemele psihologice/emoționale, deoarece faptul că persoana de lângă tine se simte vinovată că tu nu eșți fericit/ă sau se simte dator să renunțe la nevoile și dorințele proprii ca să-ți fie ție bine, nu-ți rezolvă problema, ci, din contră, o alimentează. Mai mult de atât, persoana de lângă tine, căreia-i faci asta, se poate îmbolnăvi la rându-i, iar tu, acel “bolnav neînțeles”, nu vei avea capabilitatea de a-i fi alături și “la rău”, ba chiar te vei revolta: “Cum ai îndrăznit să te îmbolnăveșți și tu, cine mai are grijă de mine acum?”. Poate pleci și cauți pe altcineva “să aibă grijă” de tine și să-ți aline durerile și stările depresive, dar nu te vei face bine niciodată alături de cineva care-ți întreține boala, ci doar alături de partea sănătoasă din tine, care poate lua atitudine și poate trece la acțiune.
Boala este oglinda în care ne putem vedea tendințele ascunse, negate
Luptându-ne cu boala și luându-i ca aliați și pe cei din jurul nostru, nu facem decât să ne adâncim și mai mult în durere. Negarea stărilor depresive, anxioase, negarea suferinței, resentimentelor, negarea faptului că într-un moment al vieții ai nevoie de ajutor, devine un efort inutil, care doar maschează simptomele, dar nu le vindecă.
Citiţi şi Cum am fost păcăliţi să nu mai trăim pentru noi
Boala este întotdeauna un semnal al consecințelor credințelor, faptelor și atitudinilor noastre, este cea care ne pune față în față cu noi înșine. Este oglinda în care ne putem vedea tendințele ascunse, negate, condamnate ale sufletului nostru și fața mai puțin plăcută a defectelor pe care ne este greu să le recunoaștem, din cauza prejudecăților și a inhibițiilor născute din constrângeri sociale, familiale, religioase, politice, profesionale.
Privită din acest punct de vedere, boala devine astfel cheia spre vindecare. Putem să nu o folosim sau putem alege conștient să îndepărtăm umbrele amăgitoare ale beneficiilor imediate și să ne conștientizăm părțile mai greu de acceptat pentru egoul nostru, mobilizându-ne pentru a face lumină în propriul suflet, în propria minte și în propriul trup, oricât de greu ar părea la început. Procesul vindecării este doar o chestiune de timp pentru cel ce are curajul să înceapă să se cunoască, să renunțe la “beneficii” din teama de a nu le pierde, pentru cel ce nu se mai lasă condus de frică, ci de dorința de a se transforma cu adevărat în ceea ce-și dorește să fie.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
