Să pornim de la filozofia lui Epicur, care susţine că tot ce fiinţează pe planeta noastră, inclusiv în România, e alcătuit din atomi indivizibili, care se combină pentru a da naştere formelor materiale.
Aceste forme materiale, când prind un suflet înăuntrul lor şi un pic de raţiune care să le confere aparenţa unei fiinţe umane cu capul pe umeri, trăiesc apoi pentru a afla ce sunt plăcerea şi bucuria – pe care tot Epicur le consideră a fi principiile fundamentale ale existenţei.
Numai că, atunci când fiinţele umane nu găsesc plăcerea şi bucuria pe care le caută, atomii ăştia se îmbină între ei astfel încât naşpeţesc forma pe care au creat-o. Uneori pe dinafară, alteori pe dinăuntru, alteori şi pe dinafară, şi pe dinăuntru.
Acum ne ocupăm de femei, dar le va veni rîndul şi bărbaţilor, ca să nu facem vreo discriminare.
Aşadar, cum reperăm o naşpetă?
Cel mai uşor ele se identifică din exterior, dar aici bărbaţii sunt singurii, pare-se, care au atât capacitatea de a diagnostica din prima o naşpetă, cât şi „curajul” de a-şi face cunoscută descoperirea în gura mare (cu lipsa de politeţe caracteristică).
Spre exemplu, un cârd de bărbaţi ies în oraş şi o zăresc pe una. Habar nu au cine e, dar toţi, după ce trag aer în piept şi se uită stupefiaţi unul la altul, remarcă simplu: „Vere, ce naşpetă-i asta!” Iar în secunda următoare au şi uitat de existenţa ei. Doar şi-au semnalat unul altuia, pentru o fracţiune de secundă, impactul vizual cu tipa în cauză şi şi-au confirmat un punct de vedere unanim. Însă constatarea se face fără răutate, ba chiar cu o vagă doză de afecţiune în glas. Da, măi, e şi ea o naşpetuţă care încearcă să-şi facă loc în această lume plină de oameni frumoşi. După care o şterg din memorie. Până ce unul cu un soft mai învechit, care a uitat să dea delete fişierului cu naşpetuţa, le aminteşte la a patra bere: „Bă, da’ naşpeta aia care a trecut pe lângă noi acu’ o oră… Frateee! ” Şi iar râd ca proştii, dar – repet – o fac fără răutate.
Din interior, însă, cel mai uşor se identifică o naşpetă de către o surată de-a ei, adicătelea tot de o femeie. Un bărbat rareori intuieşte că o tipă e naşpetă pe interior, dacă pe dinafară nu i se pare astfel. În schimb, femeile au această abilitate de a vedea la perfecţie ce se ascunde înăuntrul unei alte tipe, mai ales când ce se găseşte acolo e NAŞPA. Dar, spre deosebire de bărbaţi, care nu ezită să afirme despre vreuna că-i naşpetă, ele stau şi tatonează terenul mult timp înainte de a mărturisi acest secret altcuiva. Ba chiar, la început, vei fi surprins să constaţi că ele cred despre tipa aia că e o persoană extraordinară: e aşa drăguţă şi săritoare şi mereu veselă şi cu zâmbetul pe buze… Până ce o altă surată le spune că ea crede despre aia că e doar o ipocrită care se comportă aşa din interes şi că, de fapt, e încrezută, simandicoasă, piţipoancă etc etc… Din acel moment, ce să vezi, urâţeniile astea, pe care le remarcaseră şi ele, şi multe altele, intuite doar de inteligenţa lor, dar pe care le ţinuseră ascunse în debara, fiindcă ele erau binecrescute şi nu le place să bârfească, ies la iveală. Într-o secundă, tipa veselă şi zâmbitoare de până atunci se transformă într-o naşpetă sadea. Te şi sperii aflând lângă ce monstru de naşpetă ţi-e dat să trăieşti. Noroc că ele sunt curajoase şi o acceptă în mijlocul lor. Ba nici nu-i dau de înţeles ce cred, cu adevărat, despre ea. C-aşa e când naşpeţimea duhneşte de la poştă, o tolerezi cu graţia-ţi înnăscută.
Aici, doamnelor şi domnilor, se află rădăcina celor mai multe incongruenţe referitoare la naşpeţimea unei femei, în contrastul dintre forma pe care o revendică bărbatul şi femeia când analizează acest concept. Pentru că o tipă pe care bărbaţii o declară, pe loc, o naşpetă irecuperabilă, va găsi întotdeauna apărători feroce ai frumuseţii acesteia în tagma femeilor. Iar o tipă pe care majoritatea bărbaţilor o găsesc mişto, va găsi, în tabăra femeilor, multe tipe care, deşi cu juma’ de gură confirmă că aia ar fi mişto, în sinea lor, cu cealaltă jumătate de gură, urlă din toţi bojocii către toţi cei ce vor să audă că aia e o supernaşpetă. Atât de naşpetă, că ar călca-o-n picioare. I-ar lua gâtul. I-ar zdrobi mutra aia de miorlăită.
În schimb, am uitat să precizez, mai există o categorie de femei care sunt naşpete oricum le-ai privi, iar în această categorie intră femeile din alte galaxii.
Şi, de asemenea, mai sunt femei care sunt frumoase din orice perspectivă ar fi analizate, iar în această superclasă intră Andreea Marin, Mihaela Rădulescu, Teo Trandafir, Sevil Shhaideh, Monica Tatoiu, Oana Roman, Gabriela Vrînceanu Firea, Bianca Drăguşanu, Sulfina Barbu, Brigitte Sfăt, Marina Almăşan, mama lui Fuego şi, bineînţeles, şefa mea… atât timp cât va mai fi şefa mea.
Mihnea există virtual doar AICI.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
