Vă propun un exerciţiu de imaginaţie mai neobişnuit. Gândiţi-vă că mai aveți puţin de trăit. Ce aţi face? La ce aţi renunţa din viaţa voastră şi pe ce drumuri aţi apuca? Eu aş pleca în lumea largă. Mereu mi-au plăcut călătoriile, dar nu am avut, până acum, şansa sau timpul necesar de a ajunge în locurile după care oftez. Da, mi-aş lua un rucsac, aparatul de fotografiat şi telefonul mobil. Atât!
Uneori este sănătos să ne oprim puţin şi să facem un bilanţ al propriei vieţi. “Pe drumul vieţii nu este suficient să pedalezi cu nasul în ghidon, trebuie să mai arunci o privire şi pe hartă, pentru a şti unde vrei să ajungi. Momentele de distanţă sunt ocazia reliefării direcţiilor bune pe care le are viaţa noastră”, spune psihoterapeutul Frederic Fanget în cartea sa, “Sensul vieţii”.
Avem nevoie să ştim ce ne dorim? Da! Este bine să ştim unde vrem să ajungem şi cu cine, prin ce mijloace? Fireşte! Altfel, vom orbecăi pe culoarele vieţii şi vom trăi poveştile altora, amăgindu-ne că le-am scris noi.
“Sensul pe care îl putem conferi propriei vieţi nu este acelaşi pentru toată lumea. Este o noţiune extrem de individuală. Nu există un sens al vieţii “de-a gata”. Nu poate fi întocmit un manual al sensului vieţii, care să stabilească un anumit număr de criterii ce trebuie îndeplinite pentru a fi fericit şi pentru a avea o viaţă plină de sens”. Și cam așa e…
Pentru unii dintre noi, sensul vieii este familia. Pentru alţii, munca şi realizărileprofesionale. Există şi oameni pentru care sensul vieții este regăsirea de Sine, comunicarea cu Dumnezeu şi cu întregul Univers. Fiecare încearcă să trăiască bucata lui de fericire, numai că uneori o găsim greu fiindcă nu ştim ce ne dorim. Timpurile s-au schimbat, iar ritmul trăirilor este mult mai alert. Schimbările se succed cu o viteză ameţitoare, apar provocări noi cărora trebuie să le facem faţă. Uneori reuşim, alteori nu şi aşa apare ideea de eşec. Nu ne întrebăm dacă munca ni se potriveşte, dacă partenerul ne este un adevărat sprijin, dar ne învinovăţim cu toată forţa trăirilor interioare. Aici greşim cu toţii fiindcă nu ne este clar ceea ce ne dorim cu adevărat de la viaţă. Nevoile oamenilor nu sunt nici multe, nici complicate, dar nu ştim acest lucru.
Frederic Fanget atinge în cartea sa şi subiectul familiei, şi al relaiilor dintre parteneri, vorbeşte şi de iubire, dar şi de muncă. Prin exemple de viaţă ne arată cum putem trăi frumos, cum putem îndrepta ceea ce este greşit în atitudinea noastră şi cum putem avea o viaţă mulțumitoare.
“În final, să vedem ce am reţinut? Mai întâi, faptul că sensul vieţii este polivalent şi schimbător. Dacă vrei să ajungi cu bine la destinaţie, nu trebuie să încerci să prevezi ceva. Este mai bine să înveţi să fii adaptabil şi să contezi pe tine. Dacă vrei să controlezi totul rişti să ai o viaţă sterilă. Este ca în jazz – în muzica clasică, interpretezi după o partitură, în jazz, fiecare improvizează pe o temă de bază şi pornind de la câteva locuri de întâlnire din bucata muzicală. Apoi, trebuie să devenim conştienţi că sensul vieţii este imperfect. În concluzie, sensul vieţii nu este o idee încremenită sau o dorinţă proiectaă în viitor, ci o acţiune care înglobează deopotrivă trecutul, prezentul şi viitorul”.
Frederic Fanget este medic psihiatru şi psihoterapeut, profesor la Universitatea din Lyon, și a scris multe tratate pedagogice şi cărți care au avut un mare succes la public.
Citiţi şi
Orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
