Mă uit la tine și mi se oglindesc atâtea nopți nedormite și plânse, atâtea planuri de viitor și speranțe de mai bine. Toate în zadar. Azi ești doar o iubire de demult apusă, față de care nu mai am nicio trăire.
Îmi aduc aminte cum primele 24 de ore de după despărțire mi s-au părut un calvar. Nesfârșit și cumplit de amar. Suspinam și mă gândeam când și cum s-a consumat iubirea ta. Înainte să plec, te uitai neînsuflețit la mine și-mi spuneai că e timpul să ne despărțim, că relația noastră nu mai duce nicăieri și că nu știi cine și cum a greșit, dar că nu mai e rost să zăbovim amândoi, în același loc.
Practic, că mi-ai luat anii tinereții și frumusețea naivității, că mi-ai spulberat visele pe care tu mi le-ai creat și că o să-ți mulțumesc la un moment dat. Ei bine, dragul meu, ai dreptate! Azi, îți mulțumesc. Nu știu de ce m-ai căutat după ani și ani, dar îți mulțumesc că ai făcut-o, căci azi îmi dau seama că nu exista niciun viitor. Nici pentru tine, nici pentru mine și, categoric, nu pentru noi.
Ai îmbătrânit… ți-au apărut primele fire albe și vorbești în șoaptă. Nu ai putere și nici curaj să spui cu voce tare că te simți singur, că anii au trecut peste tine și că fericirea mult dorită n-a ajuns nicicând la tine. Spui, cu ușor regret, că arăt bine și că-ți face bine să mă vezi. Nu te păcăli! Noi doi nu mai suntem de mult timp în același univers.
Eu, cea la 30 de ani, te văd altfel. Nu mai am naivitatea celor 19 ani pe care îi aveam când creionam viitorul alături de tine. Azi văd cât de egoist ai fost și că nu poți iubi pe nimeni altcineva în afară de tine. Drept dovadă, ai acasă o femeie care te așteaptă și așteaptă să fie soția ta.
Ea n-are habar că tu cel de azi ai fost și ieri, și alaltăieri, și acum zece ani, la fel. N-o să te schimbi. Mereu cauți ceva mai bun.
Problema e că tu nu vezi că-n cursa asta ratezi tot. Ai pierdut o femeie care te-a iubit dumnezeiește, care voia să fie a ta pe vecie. Care-ți dăruise tinerețea, frumusețea și naivitatea ei. La fel o face și ea, cea care te așteaptă acum acasă. Îmi spui că nu mă poți uita, că nu mai poți fără mine, că-ți dai seama ce ai pierdut și că ai mai vrea…
Vezi, tu, eu te-am putut uita, eu pot fără tine și cred că am câștigat multe în absența ta. Poți pleca acum, am pierdut de mult savoarea ta…
Guest post by Adriana Dinu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
