Eu sunt doar… cealaltă

13 January 2017

Astăzi scriu despre tine, despre mine, despre noi…

Dar cu ce ar trebui să încep?

Poate cu faptul că relaţia noastră nu este una morală, cinstită, liberă, ci din contră. Este o relaţie condamnabilă. O relaţie ce nu ar fi trebuit să existe nicicând. Dar oare inima are astfel de filtre? De multe ori m-am întrebat ce aş face dacă aş avea puterea să dau timpul înapoi… Mi-aş mai permite oare să mă îndrăgostesc încă o dată de tine sau aş face în aşa fel încât să nu exişti în viaţa mea? Nici acum nu ştiu…

Sigur că relaţia noastră îmi cauzeză o suferinţă teribilă, de aceea am şi ajuns să îmi pun o astfel de întrebare, dar aş putea oare să renunţ la acestă iubire, chiar şi întorcându-mă în timp? Mi-e teamă că nu. Mi-e teamă că şi dacă aş avea această putere… tot aş face aceeaşi greşeală. M-aş îndrăgosti de tine iar, şi iar, şi iar… la nesfârşit. Şi atunci… ce rost mai are această întrebare ?

De fel, nu îmi stă în fire să renunţ la oameni, iar fiecare plecare a unui om drag mă face să sufăr, dar în ceea ce te priveşte… ştiu cu siguranţă că oricât m-aş împotrivi… într-o zi va trebui să te las să pleci. Sau, mai bine zis… să mă las să plec. Urăsc să îmi amintesc faptul că noi doi nu avem un viitor împreună, oricât de tare mi-aş dori eu asta. Urăsc să îmi amintesc faptul că niciodată nu mă voi trezi lângă tine, sărutându-te în loc de „bună dimineaţa” . Aş putea să scriu o întreagă carte cu toate lucrurile pe care le urăsc din cauza absenţei tale, dar cred că cel mai important lucru pe care îl urăsc este acela că trebuie să te împarţi între mine şi ea, iar eu sunt doar… cealaltă. Cea care primeşte mult prea puţin, cea care contează mult prea puţin, cea ale cărei nevoi valorează mult prea puţin…

amantă

Eu sunt doar amanta ta. Femeia pe care toată lumea o judecă, fără să ştie, de fapt, care este adevărul. Nu încerc să mă victimizez. Nu am nevoie de asta. Doar că… sunt sătulă că se aruncă pietre din stânga şi din dreapta asupra noastră. Sigur că fiecare poveste este diferită şi fiecare amantă este diferită, aşa că voi vorbi doar despre mine.

Nu am vrut niciodată să mă îndrăgostesc de tine, dar a existat ceva mult mai puternic decât mine care m-a împins să mă las în voia acestei iubiri interzise. Aş fi putut să mă opresc, dar ceva nu m-a lăsat. Probabil şi faptul că nu eram conştientă cu adevărat în ce mă bag şi de ce mă aşteaptă. O copilă naivă, inocentă, dornică de afecţiune şi uşor de prostit. Ce să mai… eram ideală. Am căzut foarte uşor în plasa ta. Ai ştiut cum să îmi vorbeşti, cum să mă cucereşti… ai luat totul pas cu pas, cu multă răbdare. Probabil ai avut un plan bine pus la punct, nu-i aşa?

Dar ce mai contează trecutul? Important este ceea ce se întâmplă în prezent. Sunt împărţită în două. Între iubirea şi ura mea pentru tine. Da… sentimente contradictorii. Ciudat, nu? Cum poţi să iubeşti şi să urăşti un om în acelaşi timp? Ei bine… eu mi-am dovedit că se poate.

Te iubesc. Te iubesc pentru felul în care m-ai făcut să mă simt în acele momente când eram atât de neajutorată. Simplul tău mod de a mă strânge de mână m-a făcut să mă simt protejată, în siguranţă. Te iubesc pentru toate momentele în care ai fost alături de mine atunci când am avut cea mai mare nevoie. Te iubesc pentru că ai cel mai frumos zâmbet din lume. Cel de care m-am şi îndrăgostit, de fapt, şi te iubesc pentru fiecare moment în care mi-l oferi. Te iubesc pentru că ai cei mai frumoşi ochi şi pentru că strălucesc atât de tare atunci când mă privesc. Te iubesc pentru fiecare moment în care mă strângi în braţe, locul meu preferat din întreaga lume. Te iubesc pentru că îmi acorzi din timpul tău, pentru că îmi suporţi toate crizele de gelozie şi nu numai, pentru că ai răbdare cu mine, pentru că încerci să schimbi unele lucruri doar ca să mă mulţumeşti pe mine… Te iubesc pentru tot ceea ce însemni tu.

Şi te urăsc…

Te urăsc pentru că nu eşti doar al meu. Te urăsc pentru toate minciunile pe care mi le-ai spus. Te urăsc pentru că nu ne eşti loial niciuneia dintre noi. Te urăsc pentru că ne minţi pe amândouă. Te urăsc pentru că mă vrei doar pentru că sunt ceva nou. Te urăsc pentru fiecare lacrimă pe care am vărsat-o din cauza ta. Te urăsc pentru toată durerea pe care mi-o provoci. Te urăsc pentru fiecare moment în care mi te imaginez lângă ea. Te urăsc pentru că nu pot renunţa la tine.

Şi, mai presus de toate, te urăsc pentru că te iubesc.

Ce te faci atunci când eşti prins între iubire şi ură?

Guest post by Ella

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Prostia omenească și prostia românească

Soacră-mea

Pisica neagră-i vinovată!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. IRIS / 9 April 2022 19:07

    Creierul, spre deosebire de inimă, are filtre. Gândește rațional!

    Reply
  2. Simona / 13 August 2021 15:13

    Ce sa zic…pana nu treci prin asta nu stii ce inseamna. Cand devii din amanta sotie lucrurile se schimba. Il iubesti asa pasional si romantic tocmai pt ca nu e al tau. Stiu eu pe cineva care a ajuns sotie…cs crezi? L-a parasit apoi. De bun ce era ca sot! Intelegi? Aduna-te si paraseste-l de acum! Un barbat adevarat nu isi inseala partenera. Nu daca este matur emotional. Si tine minte: numai un barbat matur emotional are capacitatea de a iubi cu adevarat si de a face fericita o femeie.

    Reply
  3. Eliza / 4 October 2017 23:50

    E mare păcat ca in ziua de azi exista prea multe “celelalte” si prea mulți “ei” care nu sunt capabili sa facă o alegere pentru fericirea lor…. E greu sa primesti dragoste cu Porția, e infernal sa ai parte de momente unice cu un om si sa nu te poți bucura de toată prezenta lui. Vorbesc din prisma unei amante care a renunțat la “El” pentru binele familiei. Trist si dureros.

    Reply
  4. Me2 / 16 September 2017 0:37

    Fiecare persoana apartine doar sie insasi,corect dar aici nu este vorba despre apartenenta.Nu trebuie sa te gandesti ca nu il poti avea pe acel el pentru ca APARTINE alteia.O persoana rationala intelege ca acel el care este foarte insurat este parte a unei familii, a unei uniuni, este jumatatea unui intreg pe care tu, cea care deja iti faci tot felul de filme in minte alaturi de el, il poti spulbera doar pentru ca esti egoista, doar pentru ca nu iti pasa ca poate pierde tot ceea ce poate a cladit in ani, doar pentru ca iti inchipui ca te-ai indragostit.Nici acel el nu este vreun sfant daca se lasa prins in mrejele tale insa o vorba din popor spune ca “fara foc nu iese fum”.Parerea mea este ca o femeie adevarata gaseste un barbat liber cu,care sa isi imparta viata, bucuria,tristetea,etc si nu pe acela care este spalat, calcat,hranit de alta care ii poarta de grija si de tine este doar f***t.Nu sunteti sigure pe voi, ati ales calea cea mai usoara de a sta doar cu picioarele desfacute pentru ca stiti ca nu sunteti in stare sa fiti totul pentru acel barbat, nu v-ati putea murdari unghiile din gel gatind felul lui de mancare preferat, nu ati putea calca camasi pentru ca aburul de la fierul de calcat v-ar strica parul abia facut cu placa si multe, multe altele despre care nu aveti habar.

    Reply
  5. Andreea / 15 January 2017 9:44

    A avea o relatie cu un barbat casatorit nu inseamna condamnare.Toti suntem liberi sa iubim ce ne place si existenta acelui certificat de casatorie nu inseamna ca esti proprietatea cuiva.Inima nu cunoaste reguli si draga AXELLE niciodata sa nu spui niciodata, pentru ca nu stii unde te duce viata.Cunosc sentimentul iubirii imposibile pentru ca l am trait si nu regret nimic si as lua o de la capat daca ar fi sa mai intalnesc acea iubire.Nu l urasc pentru ca alegerea mi a apartinut , dimpotriva ii multumesc pentru toate clipele frumoase traite impreuna si ca alaturi de el am invatat ce inseamna iubirea.

    Reply
    • axelle / 15 January 2017 22:29

      Nu există fericire dacă înşelăm sau suntem înşelaţi .
      Infidelitatea este considerată de mulţi cea mai mare greşeală care poate apărea la un moment dat între soţi. Ea implică nu doar întinarea trupească, ci şi sufletească, prin minciună, neîncredere, distanţare şi neiubire, până la urmă. Infidelitatea poate avea mai multe sensuri, însă pentru mulţi dintre noi ea este probată doar atunci când există o dovadă a unei legături de natură intimă dintre partenerul de viaţă şi o altă persoană. Înşelarea se produce acolo unde unul sau amândoi soţii uită că Acela care i-a cununat în biserică este Hristos.De fiecare dată când păcătuim, Îl trădăm pe Dumnezeu. Prin Sfânta Taină a Spovedaniei, Dumnezeu ne repune în starea harică, numai dacă manifestăm părere de rău faţă de păcatele săvârşite şi hotărâm să nu le mai repetăm. Aşadar, parafrazându-l pe I.L Caragiale, să nu iubim trădarea şi nici pe trădători!”.

      Reply
      • Ramona / 16 January 2017 19:55

        Hristos a mai spus să ne iubim aproapele și a mai spus acelora ce voiau să omoare femeia adulterină cu pietre că cine se simte fără de păcat să arunce primul piatra. Deci a propovăduit iubirea, indiferent de păcatul săvărșit. Se vede că a avut mai multă iluminare și înțelepciune decât am putea no, oamenii, accede vreodată. Dacă tot ești habotnică, fii măcar până la capăt, nu pe jumătate, nu lua din predica sa numai ce îți convine și se suprapune pe principiile tale înguste.

      • axelle / 17 January 2017 10:23

        Tocmai, nu cred ca ai niciun un drept sa imi spui mie cum sa fiu, habotnica intreaga sau pe jumatate! IIsus ,intr-adevar a propovadauit iubirea dar nu si pe pacatosi!
        O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră, nu există profesori mai severi decât incapacităţile şi viciile noastre.

        “”Acum ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsa de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart…este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie e de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu…”- Nicolae Steinhardt – despre judecarea aproapelui

  6. Someone / 14 January 2017 0:25

    ……e ușor să condamni.
    Nu de mult am pus punct unei astfel de relații. A fost greu și încă este. Eu știu că nu îl urăsc…nu pot să îl urăsc nici după tot ceea ce s-a întâmplat….și s-au întâmplat muuuulte. Si au fost multe lacrimi vărsate și multe nopți nedormite și multe zile întunecate….dar cu toate astea nu pot sa il urăsc. Nu o să o fac niciodata. Poate ma urăsc pe mine…nu știu.

    Reply
    • axelle / 14 January 2017 8:59

      Draga, mea, nu te judeca si nu te condamna nimeni! Tu singura ti-ai scris condamnarea. As fi curioasa ce te-a atras la un barbat casatorit? Mai mult ca sigur ori are vreo functie la care tu nu vei accede niciodata, ori are un statut mult peste al tau si te agati de el. Sincer , el nu va face nimic sa iti ofere ceva dovezi de iubire palpabile decat vrajeli. Imi cer iertare daca cuvintele mele iti par ca o lama de cutit sau poate chiar gresesc dar sunt genul de om care imi pasa de ceilalti si incerc sa le deschid ochii spre Fericire nu spre Suferinta.Treaba sta ca Lumina si Intunericul.Orice om vrea sa vada Lumina iar Lumina inseamna Dumnezeu,Dumnezeu este Iubire nu Suferinta.. Nu am scris nimic cu rautate ,ca nici nu saracesc nici nu ma imbogatesc. Stiu, gandesc diferit:D .Eu nu iti doresc decat sa deschizi ochii larg si sa iti pui ordine in viata! Daca eu vorbesc de ordine, inseamna ca eu sunt un om care si-a pus ordine in viata si acum sunt bine, Slava Domnului! Multa putere sa ai!

      Reply
      • Raluka / 14 January 2017 17:34

        Axelle, eu cred ca din text reiese destul de clar faptul ca ea sta cu el pentru ca il iubeste. Nu pentru functie ori statut. Cred cu tarie ca daca ar sta cu el din cauza functiei lui si din cauza a ce ii ofera financiar, nu ar suferii asa. Pentru ca atunci cand stai cu o persoana strict din interes, si mai ales daca e casatorita, nu te doare ca nu iti poate apartine doar tie, ca nu esti singura din viata ei. Poti sa te indragostesti de orice om, fie el insurat, sarac, tanar, batran, si asta din cauza ca dragostea nu cunoaste legi.

      • axelle / 14 January 2017 19:05

        Oh, my God! Incep sa cred ca unii oameni sunt masochisti, isi fac rau singuri.Cauta nefericirea dinadins, cu lumanarea.Pur si simplu nu vor sa lupte sa fie fericiti! Ce poti spera de la un barbat casatorit????Diferenta dintre un animal si un om este Ratiunea!!! Chiar sunt uimita ,in naivitattea mea ca oamenii pot fi asemeni unui animaa, fara discernant, fara sa se gandeasca la ceilalti ca daca afla(sotia, copii ,daca are) .Pe deasupra asta inseamna si un egoism feroce,sa iei barbatul altcuiva ,pur si simplu sa nu ai demintate si sa te murdaresti.. asta vrea o femeie??? Eu ma retrag ca ,nu sunt facuta pentru lumea asta mizera….Nu ma intereseaza like-urile negative, ma intereseaza sa dorm noaptea cu constiinta curata!!! si asa voi/vei scapa de suferinta.Incercati ,ca nu doare!Acum inteleg ce zicea Parintele Arsenie Boca:
        Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie!E un cuvânt care merită să fie ştiut şi urmat, el putând fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei înşişi, tuturor celor care vor să braveze şi nu se gândesc la urmările pe care le pot avea, spre răul lor, nişte atitudini care nu sunt destul de bine gândite şi controlate. Sa va lumineze dumnezeu mintea la toti!

      • Ramona / 16 January 2017 19:48

        Dragă Axelle (și cei/cele care gândesc asemenea ție), un om nu este proprietatea nimănui. Deci pur și simplu n-ai cum să iei bărbatul/femeia altcuiva pentru simplu motiv că el/ea își aparține doar sieși. Și fii pe pace, de regulă, o amantă nu poate lua/fura nici măcar iubirea pe care soțul o poartă soției, dacă acest sentiment mai există. In mintea bărbatului care are și nevastă și amantă sunt două chestiuni destul de bine separate, una îi oferă ceva, cealaltă altceva. Dacă “i l-a luat” înseamnă că era “plecat” demult din relație, doar că ea, amanta, a reprezentat un catalizator. Atâta tot.

  7. axelle / 13 January 2017 23:45

    ce sa zic,nasol! dar cum iti asterni as dormi ..era o vorba.

    Reply
  8. Raluka / 13 January 2017 21:49

    Frumos si dureros in acelasi timp. E greu cu inima. Cu dorintele ei, iar faptul ca un barbat e insurat, nu inseamna ca acesta inceteaza sa mai fie atragator, interesant, frumos si i se anuleaza toate calitatile si ca nu mai exista sanse ca o femeie sa se indragosteasca de el. Asa cum te poti indragosti de un actor care-l vezi doar la televizor, sau de o persoana cu care vorbesti doar virtual, asa te poti indragosti si de un barbat insurat. Pentru ca nu alegem de cine ne indragostim. Daca ar fi asa, nu cred ca cineva ar alege sa isi complice viata iubind un barbat interzis. Tot ce poti sa alegi cand te indragostesti de un barbat insurat, e daca sa ai, sau nu, o relatie cu un astfel de barbat. Si oricum ai alege, nu scapi de suferinta.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro