Îmi promisesem să pun în aplicare vreo câteva trucuri despre care tot citisem ani la rând şi care s-au întipărit atât de adânc în minte, încât le-am luat drept obiceiuri de sine stătătoare. Ce efecte au avut, vă spun imediat.
Cică nu e bine să strănuți în noaptea de An Nou, dar eu am făcut-o cu atâta foc de ziceai că-s îmbibată cu alcool şi numai eu ştiu că am băut şampanie pentru copii, cu aromă de căpşunele.
Mi se trage, probabil, de la geamurile deschise pentru a vedea mai bine artificiile, pentru a primi suflu nou în anul ce tocmai începea şi l-am primit.
Mai citisem că e bine ca pe masă tot ce aşezi să fie perechi, eventual două rațe mandarine, pe care le aveam, dar uitasem să le scot la lumină, că nu trebuie să vadă chiar oricine ce fac eu şi feng shuiul meu.
Am uitat ÅŸi de cristalul de cuarÈ› roz, care simbolizează iubirea, dar zace ÅŸi acela pitit printr-un buzunar de geantă tot în speranÈ›a că-mi va fi iubirea aproape mereu, că fără iubire…
Banii. Da, banii! În lipsă de buzunare i-am îndesat sub bata pantalonilor, norocul meu că nu m-am zbenguit prea tare, adică deloc, şi au rămas la locul lor. Ce m-aş fi făcut dacă îi rătăceam pe undeva, căci în geantă îmi rămăseseră câteva (vreo treizeci) bancnote de un leu puse bine pentru copiii care ar fi venit cu sorcova a doua zi şi cardul, aproape gol.
De cântat n-am cântat, de È›ipat nici atât, “La mulÈ›eaniu’!” a fost cam leÅŸinat, pupăturile nu au avut loc sub vâsc, că mănunchiul era la bucătărie într-o vază. Åži mai aÅŸtept un an minunat, cu veselie ÅŸi prosperitate!
Gălăgie prea mare n-am făcut că făceau cei adunați la fast food-ul de vis-á-vis, dar cam leşinați şi ei, nu ca-n alți ani. Dacă deschideam geamul oricum aveam şanse să le aud sârbele, horele şi chiuiturile până dimineață. Mai treceau, din când în când, câțiva rătăciți cu dobele atârnate de gât, zdrăngănind în dorul lelii şi ori aveau vreun urs ataşat, ori nu, se plimbau şi ei, doar-doar i-o băga cineva în seamă.
Nici tradițiile nu mai sunt ce erau odată! Ori îmbătrânesc eu, ori vremurile şi lumile chiar s-au schimbat. Cam asta e şi cu gălăgia că a rămas neatins, pe masă, clopoțelul pregătit pentru a antrena atmosfera.
Eeei, da’ ceva nou tot am avut! O bluziță galben-muÅŸtar, culoarea toamnei ce-a trecut, găsită în mall la reducere, pe care s-a îndurat MoÅŸul să mi-o lase sub brăduÈ›, iar eu, prevăzătoare, am păstrat-o cu etichetă până în noaptea cu pricina ÅŸi o pereche de ciorapi negri, ultimul trend. E ceva!
Despre culoarea desuurilor ce să mai zic?!? Chiar de a fost cea potrivită nu ştiu câtă iubire în plus îmi va aduce.
Åži tortul, Doamne, o nebunie! ÃŽmi venea să plâng după bani, că făceam eu unul de stătea mâța în coadă, nu că ar sta de-adevărat, cu trei feluri de ciocolată ÅŸi friÅŸcă, dar el, drăgălaÅŸul meu soÈ›, nu. Că timp pierdut, că e mai bun cel cumpărat, că…
Åži-acu’ gândindu-mă ce straturi generoase de cremă cu ciocolată avea, cică, margarină cu cacao, mi se întoarce. Ce? Parcă mai ÅŸtiu ce?!?
Aaa, uitasem de stafide! Acelea trase în ciocolată din care trebuia să mănânc douăsprezece, câte una pentru fiecare bătaie a gongului. A luat fii-miu un pumn plin din bol şi până le-a numărat ciocolata a început să se topească, apoi mi-a transferat mie surplusul. Mai mănâncă, dacă poti!
Nici de intrat nu a intrat vreun bărbat în casă, mai întâi, ci a ieÅŸit, al meu, la o cafea cu amicii, aÅŸa, ca la început de an. Da’ tot e bine!
A trecut, noi să fim sănătoşi! Hai, să ne fie anul mai bun, cu prosperitate şi iubire! Un an magic să avem! 😊
Guest post by Daniela Alistar
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Îi zici destin, o faci. Și apoi?
Oglinzile și energia din casă: cum influențează lumina și spațiul
Mein Trump. De unde vine fascismul portocaliu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
