Numeroase cabinete și clinici din România au promovat în ultimul an diverse proceduri estetice, unele deja cu tradiție și la noi, câteva inedite, iar altele de-a dreptul năstrușnice. Reclama este convingătoare la prima vedere dar ascunde anumite neadevăruri și detalii care ar trebui cunoscute, iar semnele de întrebare rămân. Se vorbește de obicei de efecte miraculoase obținute la minut și la cele mai mici prețuri. Din amalgamul de informații e greu să-ți dai seama dacă tratamentul se face într-o clinică medicală sau într-un salon de cosmetică, echivocul generând impresia falsă că e același lucru. De cele mai multe ori nu aflăm cine efectuează tratamentul și ce calificare are persoana respectivă. Capcanele sunt numeroase și neașteptate, uneori menite să creeze intenționat confuzie.
Am întâlnit în ultimii ani medici, mai ales începători, rezidenți sau generaliști, care lucrează într-un salon de cosmetică și sunt reconvertiți efectiv după un curs scurt câteva luni în cosmeticiene sau esteticiene. Ei practică aici și manopere strict medicale pe care le cunosc bine, dar pe care legal nu au dreptul să le execute într-un loc impropriu. Sunt încurajați de patroni să încalce normele ambelor profesii pentru un ban în plus. Sunt aduși în situația de a accepta astfel de slujbe din cauza lipsei de perspectivă și venituri din profesia de bază. E bine să știm că legislația românească e asemănătoare cu cea europeană, în care sunt necesare licențieri diferite pentru activitatea medicală și pentru cea cosmetică, cele două domenii având reguli diferite de operare.
Nu numai spațiul de lucru este diferit, ci și calificarea. Cosmeticiana adevărată are studii specifice, în România funcționând încă vechea școală de doi ani a UCECOM-ului de pe vremuri, pe când medicul după ce termină facultatea de șase ani dă un examen dificil de intrare în rezidențiat și devine medic specialist cu drept de practică după încă 4-5 ani de studii intense. Totuși, datorită lipsei de control a autorităților profesionale, a apărut un fel de “specialist hibrid” care crește valoarea unei unități de cosmetică, dar care nu practică în mod competent nicio specialitate medicală. Mai aproape de clienți, saloanele, institutele de frumusețe, spa-urile medicale, academiile de înfrumusețare și cum se mai numesc aceste stabilimente mixte oferă mai nou, pe lângă servicii complete de coafură, manichiură și cosmetică, un supliment de anumite servicii de medicină estetică.
Au ele dreptul să facă aceasta, fie și cu un medic camuflat într-un post de cosmeticiană, atâta vreme cât spațiul nu este abilitat pentru proceduri medicale și nu îndeplinește rigorile unui cabinet medical? Evident că nu, pentru că legea organizării medicale precizează expres de ce spații este nevoie, cum trebuie ele organizate și dotate, care sunt normele de sterilizare etc. În Bucureşti, am întâlnit și un exemplu mai grav: o asistentă care a lucrat sub îndrumarea medicilor ani de zile într-un cabinet medical specializat în proceduri estetice, încearcă mai târziu același lucru într-o altă locație, de data aceasta într-un salon de cosmetică. Clientul nu știe asta și își lasă pielea pe o astfel de mână subcalificată. Ea poate greși cu ușurință pentru că nu mai este controlată de specialistul coordonator.
În Germania se discută în prezent dacă o cosmeticiană care a lucrat într-un cabinet medical și a deprins perfect utilizarea unui aparat sau a unei proceduri are voie să lucreze aceeași procedură pe cont propriu. Răspunsul autorităților a fost un categoric nu, pentru că nu are calificarea necesară atestată de o diplomă. Am mai întâlnit în reclamele românești și atribuirea de titluri care nu există, ca de exemplu specialist estetician în medicină estetică și dermatocosmetică, cu toate că persoana respectivă nu este medic dermatolog. De curând am fost nevoită să refuz angajarea unei absolvente de facultate de medicină din străinătate, care absolvise cîteva cursuri duminicale de injectare, și care pretindea nici mai mult nici mai puțin că este competentă să lucreze în acest domeniu, deși nu avea nici măcar dreptul de liberă practică medicală, adică omologarea diplomei pe teritoriul României. Într-un mall bucureștean a apărut la un cabinet dentar o reclamă că în 30 de minute îți poți face acolo un botox sau un acid hialuronic. Timpul acordat procedurii este același în orice clinică de specialitate, doar că tratamentele estetice cutanate nu se fac pe scaunul stomatologului, ci în cabinetul omologat al dermatologului. Au început să ofere tratamente estetice cutanate nu numai dentiștii, ci și ginecologii și alți specialiști care încalcă astfel granițele profesiei lor. Cum ar fi ca la dermatolog să poți să-ți albești dinții sau să-ți faci o cauterizare de col uterin?
Danielle Darrieux (actriță franceză, 83 de ani)
În Uniunea Europeană s-a început în ultimii doi ani procedura de stabilire a unor reguli standard privind procedurile estetice. Astfel, activitatea estetică se practică legal doar dacă procedurile respective figurează în curricula de specialitate. Așadar, specialistul stomatolog se poate ocupa de estetica dinților, dar nu și de cea a pielii. De altfel, Agenția Franceză de Securitate Sanitară afirmă că practicarea unui act medical în afara profesiei este ilegală. O vină pentru menținerea confuziei o au și firmele care vând substanțele injectabile de uz estetic oricui le cere. Alte firme vând echipamente de uz cosmetic sub denumiri medicale sau echipamente de uz medical cu înregistrare cosmetică, pentru că e mai ușor să obții o omologare de aparat de uz cosmetic decât de uz medical. Un exemplu ar fi aparatele cu lumină intens pulsată pentru epilare sau alte terapii cutanate, utilizate în prezent în ambele domenii. Deși principiul tehnologic este același, aparatele pot fi foarte diferite, așa cum sunt mașinile adevărate care circulă pe stradă comparate cu cele de jucărie. Sau amintiți-vă de gadget-urile care emit o banală lumină roșie și se comercializează drept lasere pentru că termenul sună bine și atrage clienții.
Deci la cine să se “trateze estetic” solicitantul de astfel de proceduri? Pentru proceduri cosmetice se va adresa cosmeticienei calificate, iar pentru injecții, peelinguri, lasere și alte aparate sofisticate, medicului dermatolog aflat într-un cabinet medical. Chiar dacă e ușor să faci oriunde oricare dintre aceste tratamente, doar medicul specialist dermatolog știe să se descurce și să repare posibilele efecte adverse de la nivelul pielii. Așa cum nu ați accepta un consult ginecologic la dentist, tot așa n-ar trebui să vă lăsați ademenite de reclame și să vă lăsați îngrijirea pielii pe mâna nespecialiștilor. Și nu uitați că o faceți pe propria răspundere, pentru că nimeni nu vă impune “tratamentul”. El se face la cerere, iar după cum afirmă o altă reclamă dibace, “ieftin se poate, dar fără bani nu e calitate”.
Citiţi şi
De ce studenții americani citesc și ai noștri nu
“Te invit la un zâmbet, plătesc eu”
Mercedes-Maybach EQS – SUV-ul de lux al viitorului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
