Prietenia dintre doi oameni poate fi ceva foarte frumos, sublim chiar. Te întâlnești la o cafea, te sprijini reciproc în momente dificile, îți faci confidențe nebănuite, însă prietenia cu fostul/fosta e rară. Nu imposibilă desigur, doar rară. Cum ar veni, acolo unde cândva erai totul, acum trebuie să accepți că ești aproape nimic. Nu. Eu nu fac asta! Eu nu pot și nici nu vreau să fiu prietenă cu fostul. Friend request denied. Heart limitation!
Știu, ar trebui să fiu numai bunătate, compasiune, altruism și toate cele pe care le are Angelina Jolie pentru a salva lumea și a o face mai bună. Probabil îmi vor fi necesari încă doi, trei, cinci ani de terapie cognitiv-comportamentală și încă vreo treizeci de cărți de psihologie și dezvoltare personală ca să ajung atât de împăcată cu toată povestea, încât să devenim prieteni. Cred că undeva, în adâncul sufletului lui, nici Osho nu era chiar prieten cu fosta.
Se zice că dacă doi iubiți rămân prieteni, ori nu s-au iubit niciodată ori încă se mai iubesc. De iubit ne-am iubit, însă ideea că ar fi o mică-mică minusculă șansă să ne iubim încă, ce să zic? Dacă-ți vine să-ți ucizi fostul dintr-o singură privire, se numește că încă îl mai iubești?
De când mama m-a facut, ba mai mult, de când e lumea și pământul cu tot cu oameni, te desparți din cauza nepotrivirii de caracter (cel mai adesea), care se traduce prin exces de gelozie, exces de zel în relațiile extraconjugale (un fel de sinonim pentru infidelitate acută), agresivitate, abuz de alcool etc.
Păi, și când te desparți, pleacă vreunul sărind de pe un picior pe altul, fluierând în soare? Nu prea. Când frustrarea e cât casa, rănile sângerează masiv, supărarea e sub cod roșu, mă întreb: cum mama mă-sii să îți vindeci interiorul (frumos mobilat de altfel, în condiții decente de iubire sinceră), dacă tu intri într-o nouă relație de prietenie și sprijin reciproc, eventual presărată și cu unele confidențe picante cu fostul, când, de fapt, tot ce îți dorești este să îi poți face măcar o vânătaie într-un loc puțin vizibil (ca să nu dețină probe concrete la poliție), dar dureroasă cât dublul durerii unei nașteri cu un travaliu de vreo șaisprezece ore, fără anestezie, moașă și medic?
E complicat, incomod și controversat să fii prieten cu fostul. Nu promit că voi încerca!
Guest posy by Mihaela Alina de Jong
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
