Când m-am întors la liceu, în prima zi, a sosit un taxi care a adus un carton plin de prăjituri şi un buchet mare de flori. Eram sigură că sunt de la el şi, pe de-o parte, mă simţeam flatată, dar îmi producea şi o teamă pe care nu puteam să mi-o explic.
După prima zi de antrenament, am ocolit aproape o jumătate de oraş, numai să nu trec pe la Piaţa Unirii. Seara, a venit la internat şi m-a chemat jos. Era foarte emoționat, fâstâcit. Ne-am plimbat un pic, eu povestind nimicuri din vacanţă, el ascultând gânditor. Dintr-odată, s-a aşezat în faţa mea, mi-a cuprins mâinile în mâinile lui şi le-a sărutat cu ochii închişi, mirosindu-le ca pe nişte flori, apoi m-a privit lung şi m-a întrebat:
– Fugi cumva de mine, fetiţa mea minunată?!
– Nnnu chiar, am răspuns destul de neconvingător.
– Mi-ai lipsit teribil! a murmurat la ureche, mângâindu-mi tandru părul.
– Mihai, mă sperii!
– De ce? De ce?
– Nu ştiu. Nu doresc, nu sunt pregătită, nu am timp pentru o relaţie. Am mult de învățat, am sportul şi.. şi n-o să mă culc niciodată cu tine!
A început să râdă cu poftă.
– Doamne cât eşti de naivă, copila mea scumpă! Din cauza asta nu vrei să te conduc cu mașina? Crezi că te violez în trafic? Par așa, un turbat, care violează minore?! Dumnezeule, eşti delicioasă!
Chiar așa mă simţeam: naivă.
Mă întrebam ce naiba a găsit la mine? Oraşul e plin de tinere frumoase, elegante, inteligente. Ce vrea domnul acesta de la o gâsculiţă ca mine?
Am continuat să ne vedem, deşi niciodată nu stabileam următoarea întâlnire. Încerca să-mi citească dorințele, îmi făcea mereu surprize plăcute. Într-o zi, îmi amintesc că eram un pic dezamăgită că mi-a dispărut ceva din vestiar. La următoarea întâlnire, mi-a adus şapte lacăte si lăcăţele, de diverse forme şi culori, ca să am în fiecare zi unul.
De multe ori, cumpăra prăjituri pentru colegele mele de cameră sau mici atenţii pentru portari, care ne salutau prietenos şi chiar s-a întâmplat să-mi spună că, dacă doresc, pot să mai întârzii o jumătate de oră peste program.
Într-o seară, plimbându-ne de mână pe Calea Victoriei, povestindu-mi despre Lucian Blaga, ne-am întâlnit cu cântărețul Aurelian Andreescu, care l-a îmbrățișat pe Mihai şi era încântat că se revăd. Nu știam mai nimic despre omul cu care mă plimbam şi, în general, mi se pare indecent să pun întrebări. Însă, aş fi vrut să aflu cine este cu adevărat, cu ce se ocupă, de ce are atât de mult timp liber?!
Altă dată, ne-am oprit la Scala să mâncăm prăjitură şi apoi Methans hai-hui prin oraş, în faţa unei vitrine puternic luminate, s-a oprit în faţa mea şi m-a învăluit cu privirea lui caldă, zâmbind.
– Ce e? am întrebat un pic neliniştită.
– Ai ciocolată pe buze, copila mea delicioasă! a exclamat el.
Deşi nu stabiliserăm o regulă strictă, nu vorbiserăm niciodată despre asta, ne sărutam totdeauna doar la despărțire, când ajungeam la Internat.
În seara aceea, în mijlocul bulevardului, a început să mă sărute pasional, adunând fiecare milimetru de ciocolată, reală sau imaginară de pe buzele mele, cu respiraţia precipitată, cu un uşor tremur în tot corpul.
– Mă înnebuneşti! mi-a şoptit la ureche. Te-aş “respira” dacă aş putea, te-aş ţine aici, în sufletul meu, a zis ducându-mi mâna la inima lui care bătea nebuneşte.
– Mihai, mă sperii!
– De ce?
– Nu ştiu, dar n-o să mă culc niciodată cu tine, să ştii!
– Ascultă, crezi că vreau să fac sex cu tine? Crezi că vreau să-ţi sucesc minţile? În clipa următoare, trecând pe lângă un telefon public, a aruncat o fisă şi a format un număr de telefon, cu mişcări nervoase, apoi a lăsat discul să se învârtă cu ultima cifră, m-a luat de umăr şi m-a tras lângă el, astfel încât receptorul să fie între noi. Nu ştiam de ce, nici măcar nu aveam cunostinţe comune…
– Bună seara! Ce faci? A întrebat el uşor plictisit.
– Mihai, ce surpriză? a răspuns o voce de femeie.
– Pot să vin în seara aceasta la tine?
– Bineînțeles. Rămâi peste noapte?
– Da. Ne vedem mai târziu.
S-a uitat la mine, apoi a format încă un număr.
– Bună iubito! Ce faci?
– Îmi fac pedichiura, ca sa nu te zgârii pe gât cu unghiile! Ne vedem în seara aceasta, nu?!
Au început să râdă amândoi cu poftă…
(Asta, cu unghiile pe gât, am înțeles-o câțiva ani mai târziu)
– Vrei să mai sun câteva, ca să înțelegi odată că nu despre sex e vorba? E oraşul plin de femei care doresc să facă sex, dar eu sunt îndrăgostit de tine, de tine, copilă.
Ultima oară când ne-am văzut, ne-am plimbat şi apoi ne-am oprit la un bar din Piaţa Amzei, să bem o cafea. A fost o seară faină, cu poveşti amuzante. Începuse să-mi placă. Continua să mă fascineze. A plătit consumaţia şi tocmai închidea portmoneul, când a intrat un prieten cu care nu se văzuse probabil demult. S-au salutat, s-au îmbrățișat, s-au făcut prezentările, apoi prietenul m-a rugat să-i permit să mi-l răpească pentru câteva minute, având de discutat un subiect privat. S-au retras la o masă într-un colţ. Am așteptat cuminte, urmărindu-i discret. Prietenul povestea ceva palpitant, cu voce joasă, în timp ce Mihai asculta foarte atent, trăgând, din când în când, câte un fum din ţigară.
Între timp, un domn şi-a luat grăbit geaca, măturând de pe masa mea portmoneul lui Mihai, care a aterizat pe podea deschizându-se si împrăștiindu-se la picioarele mele. Domnul le-a ridicat, şi-a cerut scuze şi le-a pus stângaci pe masă, în dezordinea în care le adunase de pe jos. Dintr-o fotografie mă privea o doamnă zâmbitoare, frumoasă, blondă, cu părul lung. Am întors fotografia şi pe ea era scris cu litere îngrijite: Te iubesc! Izabela. Iar mai jos o dată foarte recentă. Nu am rezistat tentației şi deschid actul de identitate fix acolo unde scria că dragul meu admirator e un pic căsătorit şi s-a născut cu zece ani mai devreme…
Totul a durat câteva secunde. Mihai era foarte atent la dialog, nu a observat nici incidentul, nici ieșirea mea din bar.
Nu ne-am mai văzut niciodată!
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
