Tot ce am făcut, fac și voi face în viață, nu depinde de tine, dragul meu. Ajutorul tău este binevenit oricând, îl accept cu recunoștință, știu că mi-l oferi din suflet, fără alte interese.
Noi doi, cel puțin așa cum ne numeai la un moment dat, se pare că nu mai putem transcende acele “gaps”, văi, munți și oceane care ne despart.
Bagajele cu care am intrat unul în viața celuilalt sunt probabil prea diferite. Felul în care ne-am raportat amândoi la bagaje ne-a adus în… Gară.
Așteptând și tu, și eu, trenul care ne va fi garantat fericirea pe viață.
Eu nu mă jenez că m-am arătat vulnerabilă în fața ta. De aş regreta sinceritatea, m-aş denigra pe mine însămi. Dar tu? Cine ești tu de fapt?
Doare să închei o relație. Pe mine, și pe tine, desigur.
Vezi ce empatică sunt? 😁
Citiţi şi Când ţi se refuză o dragoste imensă, ţi-e frică să te mai îndrăgosteşti
Cred în continuare în fericire pe viață. Ţi-am șters ochii de lacrimi cu săruturi și aproape, și departe, cum tu mi-ai sărutat gleznele, pe bune, ca nimeni altcineva. Se pare că nu e suficient.
Caută-mă când ai nevoie de mine. Între timp, încerc să-mi reconstruiesc viaţa fără tine. Pentru că nu îmi poți fi alături aşa cum îmi doresc.
Guest post by Daffodil
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
