Există, din februarie 2021, Muzeul Ororilor Comunismului în România (MOCR), un muzeu necesar (dar nu și suficient) care se ocupă de injustiție & traume, de comunismul ilegitim și criminal. Spectacolul “Eu nu am furat niciodată nimic” (la fel de necesar, dar nu și suficient) este un proiect legat de acest muzeu.
“Eu nu am furat niciodată nimic” e un spectacol de teatru imersiv făcut de tineri pentru tineri. Regizor este gălățeanul Radu M. Savin, care a absolvit UNATC (specializându-se în regie de film) cu doar cinci ani în urmă. În distribuție îi veți regăsi pe Alex Cruceru, Ela Ionescu, Șerban Ghilvaci și Ioana Ursu. Toți au fost buni.
Înapoi în apăsătoarea atmosferă a anilor 1980
Eu am văzut spectacolul la Muzeul Țăranului Român (fostul Muzeul al Partidului Comunist Român). Nu e un spectacol obișnuit de teatru, fiind imersiv – e o experiență complexă, ești integrat în corpul spectacolului. O muncă grozavă a făcut și scenograful Cătălin Manea, care a reușit să redea atmosfera epocii “de aur”.
Povestea e așa: ne aflăm în anii 1980, la Institutul Agronomic din București. Republica Socialistă România, devenită feuda personală a clanului Ceaușescu, se pregătește la propriu să devină și republică bananieră, în sensul că agronomii bucureșteni au sarcină să facă posibilă creșterea bananelor în climatul nostru odinioară temperat. Se așteaptă chiar vizita tovarășului prim-secretar general al Partidului Comunist la Institut, în acest context al chestiunii bananelor. Vine azi? Vine mâine? Vine, nu vine?
Dar nu e un spectacol despre banane, ci despre condiția studenților în comunism, despre compromisuri, vină, rușine, poftă de libertate, Europa Liberă, speranțe, evadare, minciuni. Pe scurt, despre o tinerețe îngrădită de sistem, care n-a reușit însă (niciun totalitarism n-a reușit vreodată) să anihileze dorința de a trăi.
Iar dacă scopul a fost să le arate tinerilor cum se trăia înainte și să le amintească acelora care tind să uite cum a fost înainte, și cred că acesta a fost scopul, atunci misiunea a fost categoric îndeplinită.
“Eu nu am furat niciodată nimic” te lasă pe gânduri și cam asta e tot ce poate face mai mult și mai bine un spectacol cinstit de teatru.
*
Echipa spectacolului
Text și regie: Radu Savin
Distribuție: Ela Ionescu, Ioana Ursu, Alex Cruceru, Șerban Ghilvaci
Scenografie: Cătălin Manea
Asistent scenografie: Diana Nistor
Asistent regie: Theodor Ioniță
Sunet: Teodor Horea
Sculptură: Andrei Bălan, Vlad Șerban
Sound scape: Andrei Bălan
Grafica: Elena Mitu
Echipa Muzeului Ororilor Comunismului în România (MOCR)
Alexandru Groza, manager
Irina Hasnaș Hubbard, muzeograf
Ruxandra Petrinca Canache, cercetător
Andreea Dinu, PR
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Dacă și tu ai văzut un film, un spectacol de teatru, de dans, ai fost la un concert, ai vizitat o expoziție, recomandă-ni-le și nouă 🙂 Scrie o mică rezenzie, nu trebuie să fii critic de film, teatru sau muzică. Dacă îți place ceva, înseamnă că merită văzut/ascultat și de alții. Mulțumim. (office@catchy.ro, word, cu diacritice și afișul sau fotografii făcute de tine)
Citiţi şi
Invitație la filmul de scurt metraj REFRENUL COPILĂRIEI
Toți acești proști plini de sine
Comunismul văzut în “Anul nou care n-a fost”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
