«Zici și tu acolo Tatăl Nostru sau măcar un Doamne miluiește, ceva, dacă ți-e greu!» mă învață femeile, privindu-mă din cap până-n picioare. Nici nu știu dacă să mă doară sau să mă amuze, îmi iau sticluța cu ulei sfințit și-o strâng în mâini căutând în mulțime privirile lui albastre, ale singurului în care cred, singurul care mă crede. Dar nu mă vede, e prins în mijlocul altor farisei.
Eu n-am ce căuta acolo, între ele, în genunchi. Că nu vin de departe, că nu vin de nicăieri. Ba chiar ca vin de prea devreme din viață ca să am dreptul să cred, ca să am dreptul să mă rog. Am vârsta copiilor lor și mă acceptă greu, e locul lor, spațiul lor, tinerii par că întinează cu mândria tinereții lor. Îmi vorbesc despre copiii lor, care sunt în weekend la munte sau sărbătoresc aniversări sau se duc la curse de mașini sau fac orice prostie tinerească admirabilă, nu, nu vin la biserici, și e bine, eu sunt anormală. Biserica e pentru cei bătrâni, e datoria lor să se roage, e datoria ta să respecți că doar ei au dreptul să se roage.
Și oricât aș îmbătrâni, lor tot le par mai tânără, mai tânără decât sunt, mai tânără decât vreau să par, să fiu. Mă mai copleșesc cu sfaturi care ceartă până se retrag într-un colț să-i bârfească-n voie pe cei care nu-s. Să reorganizeze biserica, religia, credința, sfinții de pe pereți. Că nu sunt bani, că să dăm bani, și cum să scoată din buzunare aleatoare, banii. Că oameni vin, că oameni nu vin. Că să se scrie, că să se facă, și fiecare își arogă drepturi imaginare asupra blagoslovelilor de peste zi.
Eu mă duc în continuare pentru el, pentru că sufletul mi l-am așezat în mâinile-i bătrâne, și lacrimile în ochii lui albaștri, să mi le plângă, să mi le strângă și să se roage pentru mine. La el mi-am spovedit păcatele, tăcut, iar el m-a înțeles și m-a iubit și m-a primit. Iar în mica lui capela de la Grasse, luminată doar de lumânări, în care tuturor le era frig și le-nghețaseră mâini și picioare, se strângeau cu fulare, eu mi-am dat haina jos, și-mi era cald, și-mi era bine.
Citiţi şi
Cum am ajuns să înghițim cele mai scandaloase minciuni, cele mai tâmpite intrigi și conspirații
De obicei, 1 decembrie e despre România
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
