Mno, se pare că în privința corupției din România există cam două curente de gândire. Primul, cel al demonstranților din Piața Victoriei, zice că corupția e de căcat și trebuie stârpită. Al doilea, cel care îi unește în mod straniu pe stângiștii hardcore de la CriticAtac cu Alina Mungiu-Pippidi și cu Călin Popescu Tăriceanu, zice că lupta anti-corupție este exagerată și că România are probleme mai importante.
Cum nu scriu la CriticAtac și nu sunt, din fericire, nici Călin Popescu Tăriceanu, o să explic cam care cred eu că e treaba cu noi, ăștia din piață, și de ce ne pasă relativ puțin de exagerările DNA.
Eu am ieșit în piață pentru că îmi place să stau în pat și să citesc. Doar că trăiesc într-o țară în care oamenii ca mine, care vor să-și vadă de ale lor, nu pot face asta în liniște, pentru că stai cuminte și citești o proză de Lavinia Braniște și realizezi brusc că nu te poți concentra pentru că ai ceva pe suflet. Te uiți la suflet și vezi că ce ai pe el e o problemă nerezolvată – de exemplu, o operație banală la cot sau obținerea unei hârtii de la o instituție oarecare. Astea n-ar trebui să fie pe suflet, da’ uite că sunt, pentru că, de fapt, nu-s doar niște banalități, ci o confruntare cu sistemul.
Știi că există două soluții pentru rezolvarea problemei de pe suflet: cea legală (te duci la instituția de stat, stai o lună la coadă, ești trimis la alt ghișeu, mai stai o lună la coadă, vezi cum Călin Popescu Tăriceanu se bagă în fața ta, ești trimis la alt ghișeu, mai stai o lună la coadă și tot așa) sau cea ilegală (dai un telefon, dai o sută de lei, ești băgat înaintea lui Călin Popescu Tăriceanu, rezolvi în cinci minute). Doar că tu ești un om moral (sau fricos, din partea mea, sau pedant sau cum vrem să-i zicem) și nu vrei să dai șpagă, ca să nu fii arestat, sau pentru că nu vezi de ce ar trebui să mituiești un om plătit din banii tăi.
Doar că, na, sistemul e făcut cum e făcut, și practic tu ai de ales între a face opt drumuri pentru o hârtie, adică a pierde timp pe care oricum nu-l ai, și a face ceva ce contravine principiilor tale. Și pentru că ești în dilema asta, nu poți citi liniștit povestirea Laviniei Braniște. Și știi că de vină e sistemul corupt, care e corupt și de jos în sus, și de sus în jos, care nu te lasă, naibii, să fii moral dacă ai chef să fii moral și care te face să te simți puțin ipocrit când strigi în fața Guvernului „Hoții, hoții”, că na, și tu ai dat cândva o șpagă la spital ca să-i dea un calmant unei rude sau n-ai declarat un freelance la fisc pentru că era prea complicat să-ți faci PFA sau ai zis „dar nu putem rezolva cumva?” unui funcționar care nu voia să rezolve problema ta altfel.
Pe scurt, eu ies în piață ca să citesc Lavinia Braniște nestingherit.
Pe Alexandru îl găsiți aici.
Foto profil: Cosmin Bumbuț
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce studenții americani citesc și ai noștri nu
Cum să-ţi fie ruşine în public la braţul lui Marilyn Monroe?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
