Ești prea mult. Vorbești prea mult. Vorbești prostii. Vorbești pe lângă. Taci, te rog. Nu mă deranjezi, dar nici încântat nu-s. Vorbești prea tare. Vorbești prea încet. Vorbești prea repede. Nu are sens ce spui. Ești nebună. Nu mai spune asta. Nu mai face asta. Nu-i adevărat. Oprește-te. Hai, mai repede. Du-te mai încet. Continuă așa și mori singură. Exagerezi. Nu mă mai suna. Nu vreau, nu pot. Mi-a părut bine.
Aceeași scenă, același scenariu scris prost, aceeași piesă de teatru de prost gust, alți actori.
Am mai fost aici, mi-am zdrelit genunchii și stricat pantofii aici. Mi-am cunoscut cei mai urâți și vehemenți demoni aici, ăi’ mai mari și mai puternici. Vorbesc prea mult și uneori fără sens, exagerez și-mi dau seama prea târziu, dar mă lupt cu ei. Mă lupt cu ei de ani de zile, mă lupt cu ei când nu mă lasă să dorm, când nu mă lasă să mănânc, când mă aud spunând atrocități și văd cum pierd oameni. Mă lupt cu ei și-mi vine uneori să mă arunc de pe un pod, că, dacă plec eu, pleacă și ei. Îmi vine uneori să mă iau și să plec departe, că dacă nu-i nimeni în jurul meu, pe cine să rănească?
Nu fac asta, totuși, sunt încă aici și nu am sărit de pe niciun pod. De ce? Pentru că eu mă știu și fără ei, mă știu echilibrată și liniștită, mă știu, mă caut, mă scormonesc și mă aud.
Când tu-ți privești demonii în ochi e urât și e grotesc. Când alții-ți privesc demonii e cu totul altceva. Te simți mic, mic și prost și prea mult.
Sunt prea mult, de cele mai multe ori sunt prea mult și pentru mine și dacă voi renunțați, nu-i nimic, înțeleg, dar eu nu pot renunța la mine, nu încă.
Nu-mi va ieși în fiecare zi, nu-mi va ieși în fiecare săptămână, dar îmi va ieși, și va rămâne așa, și dacă vor demonii să vină înapoi, știu cum să-i fac să plece.
Nu-ți urî demonii, învață-i, ordonează-i, înțelege-i, dă-le un pahar cu apă, empatizează cu ei, roagă-i să plece, fă-i să plece.
Guest post by Sorana Țărău
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
O să vă spun întotdeauna „Nu ştiu“ cînd n-o să ştiu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
