Încă din copilărie am tânjit după dragostea fiecărei persoane care intra în viața mea, fără să îmi pese dacă la urmau să mă rănească sau să mă părăsească. Am visat mereu cu ochii deschiși la finalul fericit al basmelor pe care mi le citea mama. Am visat să mă îndrăgostesc cu adevărat de un bărbat care, deși nu mă vede perfectă, să îmi iubească imperfecțiunea și să privească dincolo de aparențe, iar pentru amândoi cuvântul “acasă” să aibă aceeași însemnătate. Iar după ani și ani, lumea să spună despre noi: “ Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…” Dar deși căutam o dragoste adevărată, m-am agățat întotdeauna de oameni nepotriviți, care m-au mințit, înșelat și mi-au trădat încrederea. Doar de frica singurătății, am stat în relații toxice, și-am fost nefericită. Într-o zi însă totul s-a schimbat.
Viața se hotărâse că este timpul să zâmbesc din nou. L-am cunoscut pe el, un bărbat misterios şi care, deși îl mai văzusem, avea o altfel de sclipire în ochi. Avea un zâmbet molipsitor și o dorință puternică de a sparge zidul înalt pe care îl construisem ca protecție. Brusc, am simțit ce nu mai simțisem niciodată. Îmi schimbase cursul firesc al lucrurilor și mă făcea cea mai fericită femeie din lume. Ne înțelegeam din priviri, nu era nevoie de foarte multe cuvinte. Exact ca în cântecul In a manner of speaking. Lângă el mă simțeam împlinită, inima îmi bătea de două ori mai repede, ochii îmi străluceau, iar zâmbetul meu… Doamne nici nu știam că pot să zâmbesc atât de mult și de sincer. Era simplu, el găsise drumul spre sufletul și mintea mea. M-a făcut să cred din nou în finalurile fericite ale basmelor.
Într-o zi, m-am hotărât să îi spun exact ce simt și că sunt gata oricând să risc totul pentru el. Și, în loc să mă ia bucuros în brațe, îl aud că-mi spune:
– Frumusețe, nu vreau să te fac să suferi, nu vreau să îmi bat joc de tine și de sufletul tău. Ești mult prea bună ca să meriți asta!
Era căsătorit și deși, cred eu, nu era împlinit cu adevărat în acea căsnicie, a ales să plece…
Azi, suntem ca doi străini. Oare să-i spun că încă îl aștept? Pentru că așa simt.
Guest post by Ioana Adriana
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
