Nu mai ştiu cine sunt.
De un an sunt doar cine m-a lăsat el să fiu şi am fost, pe rând, prietenă cu beneficii, mamă a copilului lui (din întâmplare), victimă a deciziei lui de a nu păstra copilul, prietena la care fugea să fumeze una mică când iubita lui nu-l lăsa, fondator şi manager al afacerii lui pe care nu avea nicio idee cum să o administreze…
A venit noaptea în care, beat criţă, rănit, mi-a spus printre sughiţuri de plâns că eu sunt dragostea lui şi cu mine vrea să-şi trăiască viaţa. Am fost dragostea lui şi am fost fericită! Două luni.
Apoi mi-a spus să plec că nu poate trăi fără fosta şi vrea să se întoarcă la ea. Am plecat şi am devenit eu fosta lui.
S-a îndrăgostit de mine din nou şi m-a adus în casa lui. Am fost partenera lui, iubita lui frumoasă, inima lui, liniştea lui şi am fost fericită din nou!
Pielea mea a devenit pânza buzelor lui şi a pictat în culori tot universul meu posac.
Sărutările mele îi măsurau dimineaţa lobul urechii, umerii, ceafa şi asta era menirea mea pe lume.
Mi-a cerut să-i confirm că îmi doresc copil şi familie cu el şi, în sufletul meu, am devenit soţia şi mama copiilor lui. Nu am fost fericită, am fost mai mult de atât: am fost ACASĂ! Casa sufletului meu de orfană, casa tuturor viselor pe care orgoliul meu de om selfmade nu mă lasă să recunosc că le visez. Alte două luni.
Mâinile lui mi-au cuprins mâna într-o dimineaţă de august şi cu glas tremurând, cu ochii în pământ, mi-a şoptit: „eşti perfectă, dar îmi doresc altceva. Ceea ce am mărturisit drept iubire, a fost o greşeală”. În telefonul lui mi-a arătat cum se răsfăţau declaraţii de dor şi amor cu fosta.
„Te rog, totuşi, să nu pleci, căci fără tine pierd toţi banii investiţi în afacere şi eu nu pot să mă descurc”. Inima şi mintea mi-au fost cuprinse de un fel de paralizie. Am stat privind în gol a necredinţă şi am simţit că Dumnezeu m-a pedepsit pentru negarea existenţei Lui prin negarea existenţei mele. Am plâns! Am murit.
Dar… vreau să trăiesc.
Guest post by Anonim
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
