Iubirea nu poate să fie punctuală, nu poate să apară atunci când ne dorim. Poate, pe logica inversă, chiar să nu apară niciodată. Însă, întâmplarea nu înseamnă doar dat buzna pe stradă peste o persoană, cum aş spune la o primă vedere, ci tocmai nebunia descărcată de destin. Şi cine are parte în viaţă de aşa ceva?
Să vină peste tine, oriunde, oricum, din greşeală, prin surprindere, nu înseamnă doar serendipitate, ci amestec genuin de substanţe divine. Iar asta se poate transpune chiar acolo unde nu te aştepţi. Cu atât cu cât simţi că nu se leagă, de fapt se leagă al dracului de bine, chiar şi atunci când totul pare tăiat în două, când maniheismul dansează pe masă! Şi asta pentru că iubirea autentică nu se măsoară în cuvine, ci în atingeri fine de mână, în priviri, în încolăcire şi îmbrăţişare paradisiacă.
Iubirile astea sperie. Nu sunt bătute în cuie. Nu le poţi manevra cum vrei. Vin ele peste tine, te doboară, pentru că vin dintr-alte lumi. Chiar dacă îţi propui să fugi, nu poţi, sunt lumi ce obligă să rămâi acolo, funii ce se leagă în timp ce crezi că se dezleagă. Şi tot aşa. Un dans dionisiac, o beţie!
Iubirile astea chiar nu pot fi prinse, chiar sperie prin excelenţă. Iar tristeţea este că cei mai mulţi fug de ele! De parcă mania controlului e mai presus de inimă. Şi totul pentru că omul actual nu vrea să fie vulnerabil, să se dea până la capăt. E totul prea aspru ca inima să-i mai bată a veridicitate. Şi ce te faci când vine peste tine? Fugi sau rămâi ascuns în jocul subtil al stabilităţii? În fond, inima nu este făcută să fie stabilă, nici raţiunea, oricât ne-am impune, oricât am încerca să ne domolim, să fim un proiect, nu o trestie, aşa cum ar fi spus Pascal.
Preferi să mori ca un câine lângă un produs al manipulării tale? Ori să mori în glorie călcat în picioare de cel pe care-l iubeşti? E retorică, dragii mei, dar aş alege oricând ultima variantă. Şi asta pentru că viaţa nu este despre câte victime am reuşit să adunăm în corul de fani, nu, ci despre faptul că am reuşit să iubim. Nu ştiu dacă miza reală este despre a fi iubiţi, ci mai degrabă despre a iubi. Să găseşti pe unul să te iubească e facil, să iubeşti este extrem de greu, iar să transformi totul în dragoste, adică să vină din ambele părţi, aproape imposibil!
Pe George îl găsiți aici.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
